:)

Stau pe un fotoliu comod, picior peste picior pe o masuta, cu laptopul pe picioare, tin sub mana dreapta un caine pe nume miki dupa parerea mamei mele, in realitate e un saint bernard care are la gat o esarfa legata de mine, ascult "Rugati-va sa nu va creasca aripi" a lui Octavian Paler, o carte audio si parca ma simt bine.Nu pot sa ma opresc sa ma joc spider solitaire, acum mananc niste rodii.Parca incep sa ma regasesc.

-_-

Parerea mea despre Mos Craciun?
Pai.., nu am nimic cu el, prezenta lui mi se pare plina de farmec si de magie dar parca mi se pare cazut intr-un bad moment.Noi toti ar trebui sa ne amintim in perioada asta de nasterea lui Iisus.Nu de venirea lui Mos Craciun, nu de multitudinea de mancare care duce la o stare mizerabila.Cred ca daca as fi sarbatorit pe Mos Craciun in alta perioada ar fi fost perfect.L-as fi simtit cu totul.Dar acum nu pot, nici nu inteleg ce inseamna "Craciun fericit!" Ce sens are sa urezi "craciun fericit"?Ce inseamna Craciun fericit? sarbatori fericite, multa sanatate, mult noroc. WTF? Ce inseamna urarile astea?Eu, daca primesc asemenea urari, pe de o parte bine-inteles ca multumesc celui care mi le-a urat, si fac asta cu multa sinceritate, dar pe de alta parte ma gandesc ce pot sa insemne aceste urari; daca multa lume imi ureaza multa sanatate inseamna ca nu trebuie sa mai am eu grija de sanatatea mea?Sau daca nu imi ureaza nimeni mult noroc inseamna ca nu am noroc pe lume?
Inteleg totusi ca aceste urari ascund niste ganduri like "uite frate ca ma gandesc la tine".Dar mi se pare dovada maxima de lene faptul ca macar nu se face efortul unor urari care chiar isi au locul.sau nu stiu, orice altceva in afara de multa sanatate,blablabla. Ar fi sweet ca macar sa fie amintit si Iisus in acel mesaj.Sau ceva divin.Ca noi oricum suntem niste nimeni pe pamant, asa cum spune un om.
Se cauta mesaje pe net, copy-paste in intreaga lista de telefon.Apoi , cel care trimite asemenea mesaje, traieste cu sentimentul ca a facut si el un bine.

Craciun fericit... ?

Parca imi e teama sa intru aici...
Trec prin momente pe care aproape ca nu le inteleg, pe de o parte, pe de alta, inteleg perfect ce mi se intampla, adica am o explicatie dar care nu cred ca e cea adevarata.
Ascult "thriller" a lui Michael Jackson si parca ma linisteste.Parca simt ceva ce simteam si inainte.Imi inlatura impresia ca sunt picata aici si acum de nu stiu unde, parca imi da o continuitate.
Sunt afectata profund de asta, si daca inainte nu intelegeam rolul urarilor gen "sarbatori fericite!" acum, daca le aud, mi se par total nelalocul lor.
Sunt pe alta planeta, prezenta mea aici imi da impresia ca sunt in vara (pentru ca numai vara veneam aici), parintii ma lasa fara cuvinte, viitorul pe care trebuie sa il decid imi pare contradictoriu si nu imi da sansa sa mut niciun deget, pentru ca acum, orice as decide ar fi impotriva principiilor mele.Abia acum observ lipsa celui mai bun prieten, acum cand am gasit intr-un chestionar intrebare legata de asa ceva.Sunt total pe langa sentimentul de Craciun sau de sarbatori in general.Probabil ca in serile urmatoare nu o sa fac nimic special, chiar daca si asta imi incalca principiile.Poate ma mai ridic pana atunci.

Dorobanti! The heart of the soul.

Maaai... am fost zilele trecute pe bulevarul Dorobanti.
Inainte sa ajung acolo, in metrou, eram foarte incantata de ideea asta, zic " woow Dorobanti", toata lumea vorbeste de asa ceva, parca ar fi buricul pamantului.Trebuia sa ajung acolo ca sa iau bilete catre Madrid.
Ajung eu pe Dorobanti...nimic special, o strada la fel ca alta, daaaar incep sa observ numele strazilor de pe Dorobanti, acestea fiind: Madrid - hmm iata, nici nu mai am nevoie de bilet sa ajung in Madrid.Ma amuz, merg mai departe.Urmeaza - strada Washington. -_-Ma simt ciudat. Mai departe - urmeaza Lisabona, Bruxelles, Roma, Paris si Ankara. Pe Ankara trebuia sa ajung.Raman (o-0) stiam eu ca inca nu descoperisem ce era mai important in Bucuresti. In Bucuresti poti sa mergi dintr-un colt al lumii intr-altul in cateva secunde.De necrezut.

Madrid?

Pe de o parte, sambata seara am fost in Gyuri`s Pub, unde au cantat Paula Seling si Ovi. A fost incredibil de placut, ma simt altfel de atunci, seara in care am mers la camin de atunci parca a fost cu totul speciala...


Pe de alta parte....plec....parasesc tara.Chiar asa ma simt.Parca parasesc tara.Plec la parintii mei, care acum sunt in Madrid.Plec pe data de 17 decembrie, ma intorc pe 6 ianuarie, dar simt ca nu e doar pentru atat.Nu acum, pe viitor... .Pe de o parte ma simt foarte bine ca mi se intampla asta.Anul trecut aveam planurile astea si eram foarte incantata.Dar... parca nu ma mai simt asa bine.Ma simt ca si cum las in urma mea tot ce am trait aici, ca si cum as pleca pentru totdeauna.Am sentimentul ala de parasire a unei cladiri in care te simteai destul de bine iar toate celelalte persoane se uita la tine cum pleci.Parca imi las in urma toti stramosii, imi scot radacinile de aici o sa mi se infig intr-un alt pamanant.Dar parca e bine ca fac asta....adica...merg acolo unde exista persoanele care ma iubesc cel mai mult.Merg pentru ca daca cineva sa luptat cu totul pentru mine, sigur ca trebuie sa dau si eu totul pentru altcineva.

Am chestii de facut pentru scoala si in acelasi timp mi se intampla si asta si nu stiu cum sa reactionez.Acum parca sunt usor blocata.Dimineata daca suna telefonul mult prea de dimineata, pur si simplu il opresc si adorm din nou pentru 15 min, dupa care ma trezesc singura si ma grabesc sa nu ajung tarziu.Si daca nu ajung la timp e pentru ca am asteptam metroul pentru mult prea mult timp.Deci, superficial, pot spune ca nu e vina mea.

Vad persoane pe care am impresia ca le stiu de mult timp, chiar daca nu le-am mai vazut niciodata inainte.Si cu una dintre ele chiar am inceput sa vorbim si ne intelegem foarte bine.Ma intreb ce inseamna asta.Este vorba de Romania sau si in Madrid mi se poate intampla asta? Pentru ca, pana acum imi e greu sa las tara asta in spatele meu doar pentru relatia mea cu unele persoane pe care le cunosc sau nu le cunosc. Mi se intampla asta pentru ca sunt in tara mea sau pentru ca interactionez cu oamenii?

Bine te-am regasit, myself!

Am multe care imi trec prin cap si pe care trebuie sa le gandesc si sa inteleg si sa invat.si daca nu fac asta inseamna ca nu ma respect.

Da, am inchis mess-ul si orice altceva care sa imi distraga atentia.Muzica e oprita.Acum sunt doar cu mine.


De cand sunt in Bucuresti am acumulat niste intrebari si niste...ganduri care ma tot deranjau cand ma simteam bine dar am reusit sa le dau la o parte destul de usor.Dar in seara asta, nu stiu cum, dau peste acest video.Si acele intrebari si ganduri au revenit cu multa putere si hotarare incat m-au dezarmat total.
Din vreme in vreme am momente in care ma opresc si ma intreb.Pun doar semnul intrebarii.Nu formulez intrebarea.Imi imaginez doar "?".Si imi vin raspunsuri.Raspunsuri ale unor intrebari neformulate de la persoane importante sau mai putin importante, persoane care au trecut prin viata mea.


Aproape zilnic, cand merg spre facultate, vad un batran cersetor, care tine langa el o hartie pe care scrie ceva legat de faptul ca el e regizor si ii e foame.Vreau sa vorbesc cu el.Vad batrani care stau in frig....de ce ii vad? De ce nu mai vreau sa ii vad?De ce societatea inghite oameni? Nu vrea sa ma las inghitita.Nu.Nu.Nu.NU!

Nu vreau sa renunt la visele mele doar de teama ca ... nu stiu, am sansa sa ratez.Uneori as vrea sa am mai mult curaj.Nu vreau sa ma despart de mine.Vreau sa imi amintesc de parintii mei, de locul din care am plecat, de ce fel de persoana e bunica mea din partea mamei mele, vreau sa nu uit de P. si vreau ca in momentele in care ma vad cu aceste persoane sa am curajul sa stau drept in fata lor.Sa le spun ca ce am ajuns, am ajuns datorita lor.Si vreau ca ei sa se bucure de ceea ce sunt.

Abia acum inteleg ceva din asta . Trebuie sa imi fac timp.Am nevoie de timp.Dar nu de timp care sa se scurga.De timp pe care sa il simt cum se naste in mine si ramane in mine.De timp care sa imi spuna ca am reusit sa il domin si sa il opresc.

Toti fug.Si fug de orice.Saptamana asta am avut un test la bti (nu conteaza ce inseamna ) si in cursul urmator (engleza) s-a simtit primul moment de tacere maxima in care, sunt sigura, toti se intrebau ce e cu ei acolo.Primul moment, dupa 2 luni de facultate.In halul asta se alearga.

Acum, daca faci ce iti place si daca aceasta placere nu este in concordanta cu societatea, esti marginalizat.Si daca accepti aceasta marginalizari si esti hotarat sa nu renunti la tine, reusesti sa gasesti pe cineva care gandeste ca tine si abia atunci iti dai seama ca ai ales drumul bun.



Eu, de obicei cand ma simt bine, incetez sa mai caut.Ma opresc si doar ma simt bine.In vara ma asteptam sa fie mai rau aici, dar nu a fost, si m-am tot simtit bine.Abia acum incep sa scot capul.Nu vreau sa iti pierd starea de bine dar nici nu vreau sa fiu inghitita de societate.Chiar daca e foarte lejer si poti sa motivezi foarte usor ca ti s-a intamplat asta.Nu.Nu mai vreau sa dau vina pe nimeni si nici nu mai vreau sa spun "Nu am facut asta pentru ca....".Nu...

wooooooooooooo......
Acum putin timp mi s-a facut cald si m-am gandit ca ar fi bine sa deschid geamul.Dupa ce am facut asta, bineinteles ca am aruncat o privire afara.Si apoi pe cer.Ma intrebam "de daca asta pe unde umbla luna?".Si observ stupefiata pe cer 2 lumini nedefinite, miscandu-se la o distanta constanta una de alta, sub forma unui semicerc.Ma uit in gol spre blocul din fata mea, apoi ma mai uit o data pe cer.Cu privirea usor timida pe cer, sa vad daca a fost doar imaginatia mea..Hmm inca NU au disparut acele lumini.Ma intreb daca asta e intamplarea vietii mele.Si ma tot holdez la acele dragutele OZNuri.Incep sa ma gandesc " mooaaa....ce norocoasa sunt!Prima persoana care vede OZNuri pe bune, pentru mai mult timp." Spun asta pentru ca nu am vazut nimic pe la tv despre asa ceva, deci concluzionez "sigur sunt prima".Si ma holdez in continuare...Si incerc sa inteleg ce mesaj imi trimit aceste 2 mogaldete jucause.Si stau si ma gandesc...Ce pisici ar inseamna un semicerc?Hmm...imi zic ca daca asta e esenta universului e logic sa nu inteleg din prima.Si ma uit in continuare acolo.De frig nici nu vorbesc, ca nu simteam nimic, in tricou fiind.Si incepuse sa fie foarte interesant de observat pentru ca, din cate intelegeam, forma lor nu era fizica, adica una foarte clara, pentru ca in timp ce se miscau se intelegea ca masa lor se schimba in timp.Si ma mai gandeam entuziasmata ca trebuie sa inteleg macar o idee din aparitia lor.Si cum eu nu sunt absolut deloc egoista, ma gandesc saar fi bine sa il sun pe Puci ca sa ii spun sa iasa si el sa vada ce si cum.Si il sun.Dar el imi spune..."Ehhh gogoasa, sunt lumini de la discoteca". ... ... ... -_-

NUUUUUUUUUUUUU!

Mda.
Si astfel s-a spulberat noul meu inceput de viata tumultoasa si plina de sens.Acum revin la viata pe care o aveam inainte.Boring.Time to statistica.

Hmm, puci asta, distrugator de vise!






Intrebare: what if acele lumini nu au fost de la discoteca?