aseara mi-a cazut in mana o carte de poezii.O carte uriasa.Si nu uriasa dpdv al numarului de pagini.Uriasa pentru frumusetea ei.Insa eu azi am de dat un test.Dar cu tot sufletul meu, prefer sa citesc aceasta carte a picat fix in aceste momente, decat sa invat pentru testul asta idiot.Oare ar fi fost mai bine sa invat?nu prea imi pasa de raspuns.
Oare ce s-ar intampla daca as scrie in test o poezie a lui Fernando Pessoa?Ar fi bine?As lua cel mai are punctaj?



Este incredibil cum se intampla unele lucruri.Aseara am picat intr-un loc foarte frumos dar care, pana a intrat persoana pe care o asteptam, m-am simtit usor singura si parca era gresita decizia mea de a sta acolo.Ascultasem un discurs al unui asa recunoscut mare om si nu intelesesem nimic din acel discurs.absolut nimic.Nu reuseam sa ascult o fraza intreaga.Apoi a vorbit un alt domn, care cu siguranta avea sufletul alergand, iti dadeai seama de asta dupa felul in care vorbea.Apoi a venit persoana care m-a facut sa imi amintesc foarte clar pentru ce motiv eram acolo.Mi-a adus aminte si de acasa.Este foarte ciudat cum reuseste sa faca asta.
Peste zi ma intalnesc cu einspe persoane, einspe persoane ma vad traind acum si aici, dar mai nimeni nu reuseste sa imi atinga sufletul.Iar cele care au o sansa sa il atinga, nu stiu ce procedeu utilizeaza, dar se sfarseste prin a-l gauri.


Este foarte frumos, pentru ca atunci cand nu intelegi nimic din ce spune persoana care iti vorbeste, sufletul tau pleaca, nu mai esti atent sa asculti ce incearca sa iti spuna.
Cand persoana care iti vorbeste reuseste sa te faca sa il asculti, tot sufletul iti ajunge la gura si parca nici nu-ti vine sa clipesti, pentru a nu-i pierde vreun gest, pentru ca vrei sa il asculti cu toata fiinta ta.Este evident ca ceva se intampla, in spatele acestor lucruri exista ceva foarte clar si concret, asa cum se intampla in viata.Dar oare ce se intampla?Cum reuseste o persoana sa iti atinga sufletul?sa stie ce sa spuna, sa faca asa incat sa iti spuna ce vrei sa auzi?Nu cred, pentru ca asta s-ar simti.Cred ca persoana doar vorbeste in mod sincer, ea spune doar ce crede, fara sa ii pese daca raneste,plictiseste sau mangaie pe cineva.Pur si simplu vorbeste.Iar daca cumva sufletul meu s-a mai intalnit cu sufletul ei la un moment dat, cuvintele ei ajung la sufletul meu.Si gata.S-a terminat.In acele momente nu mai conteaza ca vine sesiunea, pentru ca imi spun ca oricum toata viata o sa muncesc.Nu mai conteaza nimic.Timpul se opreste si in acelasi timp curge lin...


cred ca daca mi-as gasi tot timpul asemenea suflete langa care sa ma adapostesc.......