frumos.. e frumos.

sa ma pun sa citesc o carte pe care o ador si care ma face sa ii admir fiecare cuvant si linie din ea sau sa ascult muzica care ma face sa visez sau sa ma uit la tenisul care imi aduce aminte de olteni? ce alegere sa fac?nu imi plac deloc alegerile si urasc situatia in care nu am nicio alegere de facut.
iubesc aceasta viata, totul devine incredibil de frumos atunci cand ea, domna Viata ma lasa sa o descopar.

imi pare extrem de rau si imi e rusine de mine pentru faptul ca nu pot sa imi fac prietenii sa simta ce simt si eu in aceste momente.imi e rusine de neputinta mea.am impresia ca traim in lumi diferite si intre noi este o prapastie adanca. asta imi da o tristete dureroasa.
habar nu am care e secretul, ce e de facut pentru a ajunge in aceasta lume dar stiu ca nu este loc de intors in aceasta lume.nu ai cum sa iti permiti momente de tristete sau te plictiseala, pentru ca viata este o trepidatie, o traite continua, presupune emotie puternica, inspiratie, transpiratie, sprancene incruntate, lacrimi de bucurie sau de tristete.

ma uit la viitor si imi aduc aminte instantaneu de Dumnezeu, de acel cineva care aranjeaza toate lucrurile si le pune cap la cap de nici nu iti dai seama cand s-au rezolvat toate problemele.cred cu tarie ca momentele cheie din viata noastra, a fiecaruia nu sunt acele momente de plina intensitate ci, din contra, sunt acele momente de detalii, de clipe in care tu alegi sa faci sau sa nu faci ceva, sa ajuti sau sa mergi mai departe, sa arunci o privire de sustinere sau sa ramai indiferenta, sa faci lucruri murdare sau sa ramai ferma.cred ca acele momente decid mai departe.


ma tot intreb cum as putea sa imi scot prietenii din starea lor, cum sa le atrag atentia, cum sa le spun ca intotdeauna exista si altceva in afara de ce au ei acum, in afara de lucrurile de care le e dor, in afara de treptele grele pe care trebuie sa urce.in afara de golul pe care il poarta acum. ma gandesc la cum s-au comportat persoanele care mi-au deschis mie ochii.pai....pur si simplu, eu eram in lumea mea, simtindu-ma mizerabil, iar persoana de langa mine pur si simplu isi expunea ideile pe care incerc acum sa le dau mai departe, si imi aduc aminte cum aveam impresia ca acele cuvinte sunt jignitoare fix la adresa mea.tin minte ca aveam impresia ca persoanele respective spuneau, cu alte cuvinte "uite cat de bine ma simt eu, uite ce viata frumoasa am, ce norocoasa sunt, si uite cat de naspa esti tu, in cata mizerie stai, cata mizerie poti sa accepti." dar de fapt toate astea, in realitate sunt doar prostii, doar roni in plus de platit.persoana fericita nu are nicio clipa in care se gandeste cum sa faca rau celuilalt.


cum sa formulez?
viata este frumoasa prin simplu fapt ca eu pot sa spun ca viata e frumoasa, ca tu, acum in acest moment in care citesti aveai o stare iar acum, in prezent, incerci sa intelegi ce spun asta insemnand ca starea ta nu este definita, nu este batuta in cuie.totul se misca....totul.nimic nu este pentru totdeauna, asta face ca viata sa fie increidibila, chiar daca uneori aceasta miscare continua devine coplesitoare...trebuie sa tinem piept.atata tot.sa nu ne permitem prea multe, sa avem masura, sa ne amintit ca nu totul este despre noi.cred.