doua geamantane

intr-o zi doua geamantane s-au intalnit.neasteptat. nesperat. unul era mai mare,celalalt mai micut.cel mai mare statea neclintit, nu avea nimic de spus fata de drumul aparent plin de gropi cu un sofer maniac. cel mic era extrem de jucaus, gropile ii pareau minuni ale vietii lui neinsemnata. Ba chiar bucuria lui reusea sa deranjeze unele persoane pentru ca , nu e asa, nimeni nu isi doreste intr-o masina un geamantan care sa se rostogoleasca. revenind la cei doi. in centrul masinii, dintr-o intamplare totala, ei stau fata in fata. se tin in brate. par sa se sprijine unul de celalalt. daca o sa cada, diferenta ar fi pe de-o parte, timpul de cadere, pentru cel mare e nevoie de o groapa mare, mare.iar pe de alta parte, diferenta de timp de ridicare ar fi la fel de mare.e nevoie de un barbat plictisit sau bine crescut dar musai puternic pentru a ridica un geamantan greu.

culmea este ca orice s-ar intampla cu cei doi, ei oricum ajung la destinatie. ei oricum se vor desparti. ei oricum au la dispozitie doar un timp limitat, cunoscut de toti ceilalti, cunoscut de mult timp inainte. dar ei nu stiu asta. eu nu se gandesc nicio ptr o clipa la asta. nu le pasa.

in lumea asta mare, cu atatea drumuri si gropi si detinatori nepasatori de geamantane, cei doi se bucure de prezenta celuilalt.

cel mic a indraznit sa spuna tare si raspicat ca nu ii place pozitia in care sta, faptul ca vrea in bratele unui singur geamantan din atatea milioane. are cineva vreo vina? a facut cineva ceva gresit? nu.geamantanele trebuie doar sa se bucure de clipele din prezent. doar asta au. doar cu asta au ramas.

dar oare la capatul drumului, daca vreun geamantan contine lucruri sparte sau crapate, stapanul se va invinui pentru acest lucru sau va invinui geamantanul ptr ca nu e de buna calitate, chiar daca il l-a cumparat? poate va arunca vina pe sofer.iar soferul pe muncitori.iar muncitorii pe sefi. sefii pe sefii si mai mari pe motiv ca au copii, familii cu nevoi mai speciale. si tot asa. cand, in fond, nu e vina nimanui.

in lume sunt multe drumuri de facut, multe lucruri de dus dintro parte in alta, dar stapanul tau nu pleaca de multe ori. o data la cateva luni. poate chiar mai rar. in restul timpului, geamantanul e gol. mare sau mic, tot gol ramane. mai exista sansa in care stapanul se razgandeste sa plece.asta e.

geamantanul ptr oricand ar avea loc plecarea, el tot trebuie sa nu se strice. sa ramana curat. sa nu aiba roti stricate, chiar daca si-ar dori ca nimeni sa nu reuseasca sa il mai ia din imbratisarea celuilalt