ma apuc din nou de blog pentru ca imi e dor sa scriu, pentru ca imi face bine sa scriu, pentru ca am nevoie de ating cele nu stiu cate cuvinte zilnice exprimate pentru a dormi bine.


mi-am notat in telefon de-a lungul timpului.

munca poate sa existe pt ore in sir sau poate sa darame o persoana in putin timp. exista mai multe tipuri de munca. munca pe care o simti in oase sau munca pe care o simti ca pe o treapta urcata. asta face diferenta.


dor dureros, dor care te goleste, dor care te face sa crezi ca esti in exteriorul unei lumi. dor care te face sa dormi pt mult timp chiar daca intr-un final te-ai invatat cu un program respectabil. dor care te face sa revii mereu si mereu unde ai mai fost. dor de trecut, ratand prezentul. dor de ceva care sa te ridice, chiar daca esti constient ca putine sunt lucrurile care te ridica.

imi place cu mine atunci cand simt ca nu imi apartin, cand simt ca deciziile pe care le iau si viitorul pe care mi-l construiesc simt ca nu sunt ale mele, nu imi apartin mie in totalitate, parca cineva e alaturi de mine, in dreapta mea si are grija sa nu gresesc. prostii. cred ca acel cineva e tot timpul cu mine, dar nu sunt in stare sa il simt. multumesc.