Viata e plina de alegeri pe care trebuie sa le faci tu singur, pe cont propriu. Alegeri in fiecare minut legate de cea mai buna solutie pentru a face ca timpul sa nu treaca degeaba.Alegeri astfel incat sa ii face pe parintii tai fericiti, ca te bucuri de tine si sa iti spui ca viata pe care ai primit-o cadou nu o folosesti degeaba, alegeri pentru a ajunge cat mai bun pentru ca persoanele de langa tine, care iti cer ajutorul, sa primeasca cu adevarat ceva valoros de la tine.
Prostii....
tu incerci ca idiotul sa devii cineva, incerci in mod constant asta dar nu realizezi ca de fapt, conditia ta este de muritor, de trecator, de loser. asta esti tu iar de fiecare data cand incerci sa faci asta dai cu capul de pragul de sus si iar si iar inveti aceeasi lectie de care o uiti de fiecare data. culmea, momentele imediate, dupa ce ai invatat ca de fapt nu prea poti sa schimbi nimic in lumea asta, adica nu prea esti cine stie ce personalitate, aceste momente sunt cele mai fericite, te fac sa te simti plin.

parintii fac tot felul de greseli si se comporta atat de stupid fata de copilul lor, au minima cunostinta despre cum se creste un copil, despre nevoile lui, despre cum vede el lumea la varsta lui, deci habar nu au practic de nimic si cu toate astea, pentru simplu motiv ca e copilul lor, au impresia ca au dreptul la orice, au impresia ca viata copilului sta in mainile lor si astfel ei trebuie sa il protejeze de orice.si astfel incepe sa ii interzica practic tot, si modul cum respira ii este conditionat. si felul cum clipeste ii este urmarit. "dragule, de ce clipesti atat de incet? ai patit ceva? uite ia pastila asta, o sa te faca sa te simti mai bine.". si astfel copilul o sa devina ori un timid, caruia ii e frica sa respire, ori unul care crede ca are lumea la picioare si ca totul i se cuvine lui, el merita totul.
astfel, parintele ia atitudinea unei persoane care se crede importanta in aceasta lume, o persoana care crede ca felul in care gandeste, se misca, mananca, isi educa copilul, ii va schimba viata acestuia. si el, de fapt, cu atitudinea asta pierde totul.


intr-un timp incepusem sa cred ca in spatele tuturor parintilor care nu au nici cea mai mica idee legata de modul in care se creste un copil sta iubirea. si astfel toate problemele se vor rezolva la un moment dat. dar nu, acum am inteles ca toate aceste probleme trebuie sa le infrunte insusi copilul. dar wtf? ce e gresit in asta? asta e cursul vietii.