Sunt intr-o perioada foarte frumoasa, asa de frumoasa incat imi vine sa scriu "intro perioada foarte frumoasa". Totul este shiny and light, totul numai lapte si miere, vara este asa frumoasa alaturi de toate animelele de care te bucuri in fiecare moment.

Ma mai intreb din cand in cand de ce ne este dat atata bucurie, ce am facut sa o meritam sau ce trebuie sa facem ca sa o meritam. Dar in special cum de in 2011 inca mai putem sa gustam asemenea bucurii marunte. Cum ar fi bucuria de a mangaia o vaca sau bucuria de a privi un apus. Mi se pare sincer ciudat ca inca mai avem parte de asa ceva, ca inca mai suntem ingaduiti pe aici prin jur, ca inca ni se ofera bucurii atat de marunte dar atat de marete.

Am citit astazi o poezie foarte frumoasa si ce imi amintesc din ea e ceva de genul "iarta-ne ca facem umbra pamantului." Mi se pare atat de profunda si atat de plina de inteles. Cred ca e scrisa de Eminescu. Si da, cred ca noi ar trebui cumva sa ne fie teama si sa calcam iarba pe o campie. Cam cata ingaduinta ar trebui sa aiba iarba pe care ne asezam atunci cand intindem patura.Ingaduinta si rabdare cu noi pana la Dumnezeu. Nu reusim noi sa intelegem din ea nici macar pe jumatate.Si sper din tot sufletul sa nu isi piarda niciodata aceasta rabdare. Nici nu mai vorbesc de acele crime numite defrisari...

Multumim natura, multumim Dumnezeu pentru atata ingaduinta si atatea cadouri pentru noi. Sper sa va apreciem mereu.