Toata viata ta devine atat de nesimnificativa atunci cand la un pas aproape de tine se descopera o cu totul alta viata, alte principii, altceva. Eu asta incep sa cred cand atat de aproape de mine exista chestii care traiesc dupa principii mult mai inalte si de mai bun simt decat ale mele incat... ma bufneste rasul. Asta si pentru ca eram printre putinii care atingeau "marea cu sarea" ca sa spun asa, care credea dar nu avea probe reale si palpabile, deci era facuta de ceilalti cumva.
Vreau sa spun ca viata este atat de frumoasa si se maaare incat ma face sa cred ca o viata de om nu este indeajuns de multa pentru a ii descoperi intreaga frumusete. Dar singura chestie pe care trebuie sa o ai inainte de a descoperi aceasta frumusete este sa crezi ca ea are macar o sansa sa fie asa frumoasa. Sa nu iti ingadui nimic. Si peste toate astea mai sunt alegerile pe care trebuie sa le face, sa le iei, tu singur pentru tine. Nu cred ca e nimeni pe pamant sa te ajute in ceva, poti doar tu sa faci singur doar putin curat in tine si in jurul tau. Sa incerci din rasputeri sa devii putiiin mai bun.Nimic altceva. Nu este posibil sa te schimbi total de pe o zi pe alta fara ca un eveniment sa te marcheze si sa iti dea impresia ca schimbarea majora pe care tocmai ai facut-o a fost normala si fara efort.

Am mai inteles ca daca iti spui "azi muncesc, pentru ca maine sa ma distrez" ziua de azi este total pierduta iar daca apuci ca maine sa te si distrezi asta este doar pentru ca esti norocos sau pentru ca ti s-a mai dat o sansa.

Asta e, asta inteleg, habar nu am daca e corect sau fals, asta e.