Uhm dupa minunatul meu gand de tristete provocata de durere, am primit un sfat de la un minunat cititor care bantuie pe aici si cica mi-a spus sa imi folosesc minunata forta a creatiei. eh, atunci bine, asta o sa fac.

Si pentru ca de la bun inceput am scris tot timp doar ce imi trecea prin cap in acel moment sau ce imi gadila creierul in acea perioada, acum o sa scriu urmatoarele.

La inceput eram putin intimidata de gandul ca tot ce o sa scriu, tot ce am intim si tot ce e parte din mine poate sa fie citit de oricine, oricand. Poate sa fie citit ba dupa o jumatate de ora dupa ce am postat, ba dupa 1 an.Acea persoana care m-a citit, daca o stiu si stau de vorba cu ea, ma face sa imi amintesc ce am scris sau mai bine spus ce a citit ea si imi blocheaza toata deschiderea catre ea, ma gandesc rusinata doar la rasul sau mila pe care i-am provocat-o, fapt real care sper ca nu s-a intamplat.Dar nu puteam sa fac diferenta intre realitate si gandurile mele.Imi spuneam chiar ca nu pot sa arat in niciun fel daca m-am schimbat in timp, pentru ca ar putea sa creada despre mine ca sunt falsa, sau ca aici vreau sa fiu cineva iar in realitate altcineva, creea ce nu ar fi fair deloc, pentru ca ori am jurnal ori nu? Si astfel eram blocata....

Apoi a mai trecut timpul pentru noi toti, eu am reusit sa ma exteriorizez mai tare, am reusit probabil (sper) chiar sa accept tot ce e al meu sau e despre mine, ca doar asta e, e al meu nu e al cuiva strain. Insa adevarul e ca aici inca sunt chestiile anonime, nu am publicat acest site pe nicaieri...dar asta doar pentru faptul ca oamenii cred ca daca te afisezi asa cum esti, daca iti pui toate gandurile pe tava ai nevoie de ajutor sau cauti pe cineva care sa te „fixeze”, sa te repara, sa te aduca la linie cu toti ceilalti, cu alte cuvinte sa te faca sa nu iti mai scri in jurnal. eh, atunci bine, m-am hotarat sa las blogul asa cum e, cunoscut doar de prieteni apropiati.Ba chiar de curand aveam de gand sa imi schimb si adresa, ca sa stiu o chestie. Dar a intervenit un cititor despre care m-am gandit ca e atat de nevinovat, nu cred ca l-am rugat sau i-am dat link-ul, deci habar nu am cum de a dat de mine, dar simt ca ma citeste doar pentru ca vrea.

Si ca tot a venit vorba de acest cititor, mi-l imaginez cum o fi, daca l-as intalni vreodata, ceea ce nu cred ca o sa se intample. uhm...poate sa fie un batranel de 50-60 de ani, care altceva de facut nu mai are decat sa citeasca bloguri? haha, cred ca ar fi foarte simpatic, pentru ca activitatea lui spune despre el ca nu il depaseste aceasta tehnologie avansata...

Bun, mergem mai departe, chiar daca mai e mult pana departe. Daca ar avea 30-40 si ar fi casatorit? Atunci sa vezi...pentru ca daca ar fi casatorit, evindent avem in ecuatie si o sotie, o nevasta. suna mai bine sotie. Deci zic, o sotie care nu reuseste sa isi faca fericit sotul. Sau un sot care sa se simte fericit alaturi de sotie. Sau un sot si o sotie care nu se simt legati unul de celalalt? ar fi problematic si cam tristut, pentru ca nu ma impac deloc cu divorturile,dar nu pe motiv ca nu le accept, dar asa, privite din perspectiva, fara sa ai nicio legatura cu ele sau cu cei in cauza e trist ca iti spui ca pleci la drum pentru restul vietii cu o persoana si apoi concluzionezi ca ai gandit gresit. Oare ce altceva ai mai gandit gresit??

Biiine. saa spunem ca are 20-30 ani. Uhm.... in tineretea spectaculoasa si extraordinara. Poate e un student care nu isi gaseste drumul, care tot cauta, care vrea doar sa descopere idei si nu persoane, poate sa fie chiar acel tip de barbat care nu vrea o relatie fizica (nu, nu e vorba doar de relatie amoroasa, plina de pasiune), vrea doar uhm... ceva asa nedefinit...vrea sa stie ca exista acolo undeva o persoana dar nu vrea ceva mai mult de acolo.

da....

PS: asa sunt eu, in special pe jurnalul meu, asta e, draga cititor.