So funny cu aceasta viata si acest creier pe care nu sunt sigura daca ii inteleg macar putin.

Oamenii alearga dupa tigari, alcool, poate droguri, sex si multe alte moduri care sa iti dea catusi de putina stare de bine.

Daca lipseste o persoana din viata ta, si pentru putin timp, te intrebi ce ai, ce ti s-a intamplat, ce lucru iti lipseste, parca ai chef sa te apuci de ceva nou, parca ai vrea sa schimbi ceva la tine, parca nici fata ta nu iti mai place, patul te enerveaza, iti vine sa muti mobila.

Daca doua persoane din viata ta deja intri in depresie, deja parca nu mai poti sa respiri, parca nu faci nimic cu chef. Oricum, orice ai face, in cele 2 situatii de mai sus cu greu iti dai seama ca tot ce s-a schimbat a fost faptul ca o persoana sau doua lipsesc, doar nu mai stii tu de ele.

Pentru ce acest creier minunat cauta atat de continu stari de bine cand viata, prin definitia ei, nu este neaparat facuta sa iti fie tie bine?Trebuie sa muncesti mult ca sa iti fie bine, nu pica din cer. Dar creierul nu vrea sa priceapa asta. Asta e, treaba lui, sa planga linistit.