da, o cana de cafea si pe fundal Mozart. E bine.

Bucurestiul, cand esti doar in trecere, este mult diferit si schimbat. Parca oamenii nu se mai grabesc, parca mizeria nu prea mai e, parca acele haine viu colorate nu prea mai sunt, parca e altfel. Dar emotii tot te cuprind, te surprinzi mergand la un pas grabit, te hranesti cu libertatea acordata de societate pentru simplu motiv ca nu se mai holbeaza nimeni chiar de ai merge in maini.

Iti revin toate emotiile, starile, gesturile tale si ale celorlalti cand treci prin anumite lucruri, parca anul trecut nu era asa. Te vezi pe tine cum erai si parca iti vine sa spui cum ai pierdut un an prin acea atitudine, insa evident este prostie.Cand iti simt mirosul ma infior si ma bucur enorm ca pot sa te simt.Parca nimic nu s-a schimbat si totusi atatea sunt diferite.

Mi-a fost dor si inca imi e dor de tine, te gesturile tale, de mirosurile tale, de atitudinea ta, de toate lucrurile pe care mi le ceri cand sunt cu tine si mai ales cand vreau sa scap de tine.

Dar am avut prea putin din tine, vreau mai mult, vreau pana la capat. Stiu ca o sa am dar rabdare nu mai am.