In seara asta am fost la paris. pentru o ora si jumatate am respirat paris, am trait frantuzeste, am mancat niste stridii frantuzesti fabuloase.Cea mai frumoasa parte a fost aceea ca totul s-a intamplat in limba romana. Nu a trebuit sa ne marginim in niciun fel. Spiritul nostru s-a intaltat si s-a coborat produnf, ne-am dat cu capul de pereti, am ras cu pofta, aproape am plans. Ne-am vazut viata pentru o secunda si intr-un infinit ne-am trait secunda. Am trait alaturi de Balzac si Hugo, alaturi de toate culorile frantuzesti, toata iubirea si moartea de acolo.
L-am ascultat pe Joe Dassin si am fost aproape de raspunsul "a fost frumos" la intrebarea "cum a fost in paris?"
 Si ne-am intors.
Cand ne-am intors parca eram cazuri din cer. Parca ne-a fulgerat. parca am trecut prin razboi.
A fost ca acele momente dupa ce tragi o cazatura. nu ai habar ce ti s-a intamplat, esti zapacit, nu iti amintesti la ce te gandeai inainte. nu mai stiai nimic. incerci sa iti amintesti ce a fost in acea o ora si jumate dar nu prea reusesti. este un gol care a fost umplut total.