"Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi." James Dean

Tuesday, February 21, 2012

sub cerul prea strain si prea inalt.

Bucuresti este oribil iarna, cand incepe sa se topeasca zapada. oribil. este ca o casa care are prea multe gauri in acoperis, ca o inchisoare in care se dezvolta mucegaiul. oribil..oamenii nu sunt rai, te ocolesc, te lasa sa treci dar orasul este oribil. primaria, conducerea. nu Bucuresti este de vina, este de vina creierul lui. El are un suflet bun.

mizerabila perioada. in viata mea, in strada mea, in drumul meu.
probabil stelele nu sunt asezate in regula in viata mea, luna nu ma lasa sa traiesc, nu pot sa traiesc nicicum. nu imi gasesc locul, nici macar daca as sta in cap nu as simti nimic. pot sa accept cu lejeritate daca trece un tren peste mine, o masina ma uda sa ma faca fleasca cu mocirja jegoasa din bucuresti. nu m-ar deranja absolut nimic.  nu imi place ce mananc, nu imi place ce beau. cafeaua e prea amara, prea dulce, prea multa dar parca imi e putin somn. visez ca omor oameni si nu am nicio remuscare cand ma trezesc. in principiu visez urat, nu am chef sa creez legaturi cu oamenii din jurul meu, ma simt complexata si speriata de multi, pe care oricum ii fac sa se simta ciudat in preajma mea. nu am chef sa respir, nu imi place aerul pe care il respir, nu imi place absolut nimic. nu ma regasesc, nu gasesc nimic de-al meu, mi-e dor de ai mei constant dar parca nu vreau sa ma duc la ei. ma simt goala, tampita. m-as saturat sa ascult muzica idioata, nu suport si nu inteleg de ce exista pe lume oameni ca Inna sau de genul ei si care, culmea, sa fie apreciata de multa, multa lume? Ea cand se trezeste dimineata si se uita in oglinda si observa ca are mai multe straturi de culori pe fata nu are nimic sa isi spuna? de ce accepta atatea lucruri doar pentru bani? m-am saturat de aceasta viata, vreau urmatorul nivel. simt ca nu o sa fiu in stare sa fiu angajata pentru mult timp, ce spun? nu pot sa imi gasesc ceva de lucru? dar daca imi gasesc, o sa fac fata si cu facultatea? cand stau intr-o sala de seminar simt ca as putea sa stau ore intregi acolo si sa invat, cand ajung in camera simt ca sunt in stare sa dorm ore in sir.
imi e dor de un fotoliu, de o canapea, de un covor. Imi e dor de o masuta, imi e dor sa gatesc, imi e dor sa alerg. nu mai vine odata primavara asta...
imi edor de zidurile de la apartamentul de acasa dar sunt sigura ca daca ajung acolo sigur o sa imi fie dor de bucuresti. imi e dor de teo.
am chef sa imi construiesc viata dar am atat de mult chef sa dorm. nu ma regasesc, m-am pierdut.
am chef sa imi fac prieten dar imi e atat de bine singura, cu programul meu lejer si fara prea multe angajamente. vin 1 martie, 4 martie,  8  martie. si apoi vine pastele, acea vacanta de paste oribila in care nu pot sa imi gasesc locul, pentru ca locul meu se afla la mii de km pe care nu am bani sa ii strabat.
imi e dor enorm sa am o mama care sa imi faca o cafea, pe care sa o vad stand in aceeasi camera cu mine, caruia sa ii povestesc ceva fara sa ma gandesc ca iar am vorbit multe minute si ramanem fara.
vreau sa muncesc ceva dar parca mi se blocheaza creierul cand sunt la fata locului. fac 20 de ani pentru putin timp si mental ma simt ca la 80. batrana facuta praf, incapabila psihic. inapta la orice. blocata intr-un moment pe care nu il gasesc. blocata intr-un moment care s-a pierdut sau care se ascunde de mine, sau pe care eu il vad foarte bine dar sunt atat de tampita incat nu imi dau seama de absolut nimic. Poate sa fie scris si undeva pe o hartie si cred ca tot nu mi-as da seama.
sunt anul 2, semestrul 2, deci doar la anul termin facultatea. "-ce ai facut tu? -cibernetica. -wow." da, wow, alta alegere mai proasta nu puteai sa faci?iar simt ca nu fac performanta, ca ratez o gramade de lucruri din bucuresti dar daca nu as face asta as spune ca dau prea multi bani pe prea multe lucruri de care as putea la fel de usor sa ma lipsesc.
nu vreau sa plec, nu vreau sa raman, nu vreau nimic si vreau totul. Vreau sa stau cu ai mei, dar ii vreau aici si asta ar insemna sa ratez o sansa se a ma stabili in madrid. dar acolo e recesiune, criza, d-astea. dar nu as putea sa plec eu peste cativa ani acolo daca e cazul?

0 comments:

Post a Comment