Nosce te ipsum!

2011-10-02T08:01:00.000+03:00

da, o cana de cafea si pe fundal Mozart. E bine.

Bucurestiul, cand esti doar in trecere, este mult diferit si schimbat. Parca oamenii nu se mai grabesc, parca mizeria nu prea mai e, parca acele haine viu colorate nu prea mai sunt, parca e altfel. Dar emotii tot te cuprind, te surprinzi mergand la un pas grabit, te hranesti cu libertatea acordata de societate pentru simplu motiv ca nu se mai holbeaza nimeni chiar de ai merge in maini.

Iti revin toate emotiile, starile, gesturile tale si ale celorlalti cand treci prin anumite lucruri, parca anul trecut nu era asa. Te vezi pe tine cum erai si parca iti vine sa spui cum ai pierdut un an prin acea atitudine, insa evident este prostie.Cand iti simt mirosul ma infior si ma bucur enorm ca pot sa te simt.Parca nimic nu s-a schimbat si totusi atatea sunt diferite.

Mi-a fost dor si inca imi e dor de tine, te gesturile tale, de mirosurile tale, de atitudinea ta, de toate lucrurile pe care mi le ceri cand sunt cu tine si mai ales cand vreau sa scap de tine.

Dar am avut prea putin din tine, vreau mai mult, vreau pana la capat. Stiu ca o sa am dar rabdare nu mai am.

2011-09-20T16:48:00.000+03:00

Toooooate ni le vom ierta...

staai pe acelasi drum, iubeste-ma, voi fi un om ma bun, priveste-ma,

si crede, si credeeeee

staaaaaai pe acelasi drum....

2011-09-18T22:59:00.000+03:00

Ce tampita eram si probabil ca inca mai sunt.

Eram in camera de alaturi si ma enerva ingrozitor sunetul produs de televizor, pentru ca incercam sa invat, incercam sa iar note mari, incercam sa ajung la facultate.

Abia observam caldura obrazului ei, imediat dupa ce se trezea...simplitatea ei si neimportanta care si-o acorda....puterea ei de a incerca sa vada mereu si de pe cealalta parte....teama ei fata de ceva nou, fata de ceva rau...Sunt lucrurile ei pe aici, deci inseamna ca a fost pe bune pe aici, a fost pe aici cu mine. Am facut putine schimbari de cand nu a mai fost, sper sa nu se supere.

Toata atitudinea mea, toate incercarile mele tampite de mai bine, de a-mi dori mai bine, de a le dori mai bine, care atunci pareau total logice, acum mi se par doar tampite.Ba chiar, imi par ca o jignire adresata lor, de parca ei, toata viata lor, nu ai incercat in mod continuu sa le mearga bine. Sper sa nu se supere pe mine, eram putin tampita. Iar acum, pentru ca regret atat de mult, parca totul devine o tragi-comedie de proasta calitate.

Pai ce pot sa fac mai departe? Sa trag acelasi aer in piept pe care il trageam acum 2 minute, acum 2 ani, acum 10 ani, si sa merg mai departe. Poate o sa fie mai bine...

2011-09-18T22:31:00.000+03:00

Da, gata, mi-am schmbat adresa, nu mai vreau cititori, vreau doar sa raman eu cu mine.

Traiesc monoton, gandesc mult, am uneori dureri fizice din cauza gandurilor, abia resuesc sa fac ceimi propun iar asta poate pentru ca m-am saturat sa imi fac planuri. Plnuri de viitor, Planuri de prrezent. Planuri, planuri. Parca am obosit, inainte sa incep orice. Si astfel nu mai am chef de niciun plan.

Fara de sfarsit, acesta este laitmotivul in aceasta perioada. Si imi doresc atat de mult sa plec in Bucuresti. Parca acolo e aerul de care am nevoie. Dar am nevie de Bucuresti, cred, poate doar pentru simplu fapt ca aici nu prea mai am parte de ce am nevoie. Sau parca am, dar fortat. Si masurat. Si cantarit. Si periodic. Si parca nu prea mai pot asa...

Si atunci, ca sa nu spun cat de sete imi e de ceea ce aveam si acum nu prea mai am, mai bine spun cat de dor imi e de Bucuresti. De o piesa de teatru de acolo sau poate de o plimbare...de o seara friguroasa, de frica eliberata pe coloana atunci cand merg singura pe strazile tomnatice din Bucuresti. Si de mirarea celor din jurul meu cand le povestesc pe unde am fost si ce am facut. Parca imi e dor de putina umanitate, dar acea umanitate placuta, calda.. nemasurata, tanara.

Si stiu ca nu trebuie sa gandesc asa, ca trebuie sa traiesc clipa, in prezent, pentru ca acum este important si acum e tot ce am dar nu mai pot. Probabil ca o sa gandesc, atunci cand o sa fiu in Bucuresti, cat de bine imi era acolo, acasa ddar nu mai pot....mai e doar o saptamana.O saptamana si apoi cateva zile.

Televizorul mai bine....sa nu se vada nimic la el, sa se umple de praf si de scame decat sa il priveasca cineva. Doar asa, o emisiune, 2, merita. Nimic altceva.

Carti.... profunzimea Hertei Muller ma face sa plang...

2011-09-18T22:23:00.000+03:00

Imi place sa las dezordine in casa, sa imi amintesc exact tot parcursul lucrurilor pe care le-am folosit de-a lungul zilei, toate starile si toate gandurile pe care le-am avut atnci cand am folosit respectiva cana sau respectiva carte.

Imi place sa ma uit peste jurnalele pe care le-am avut pana acum, sa recitesc ce mi-am notat in graba, sa ma vad pe mine in trecut, sa imi dau seama cu adevarat ca sunt eu cea care traieste si ca nu a fost doar un vis. Iar cand visez, visez ba urat, ba imi pare visul atat de real incat nu prea mai stiu ce se intampla.Atat de real si era atat de frumos incat imi venea sa plang cand mi-am dat seama ca m-am trezit.

A trecut ceva timp de cand nu ma mai distrez cu visele mele, de cand nu m-am mai jucaat cu ele. Se pare ca acum ele se joaca cu mine, se distreaza cu mine, poate chiar au impresia ca ma amuza deci incerc sa nu le judec, incerc sa nu ma enervez.Vorba aia, „daca ele se simt bine....”

Traiesc cu putina teama, incerc sa nu imi para rau de nimic din ce am facut, incerc sa nu mai gasesc ce as fi putut sa fac mai bine, sunt agitata si singura dar stiu ca m-as fi plictisit daca ar fi fost cineva pe langa mine. Poate mi-ar fi prins bine daca erau ai mei pe aici... Imi e dor enorm de ei dar cand ajung in final sa vorbesc cu ei, ii expediez repede, le dau impresia ca sunt mult prea ocupata de ceea ce am de facut, de ceea ce vreau sa fac.Iar apoi, dupa ce inchid telefonul, regret amar dar parca imi pare bine ca ei nu stiu prin ce trec. de fapt ce imi trece prin cap, pentru ca in viata reala sunt foarte bine.

2011-09-17T15:27:00.001+03:00

http://www.wimp.com/boyspeech/

2011-09-16T20:32:00.000+03:00

http://www.descopera.ro/dnews/8759801-descoperire-revolutionara-o-planeta-ce-orbiteaza-in-jurul-a-doua-stele-video

Poate in decembrie 2012 descoperim si pe altcineva in aceast univers?

2011-09-16T20:28:00.002+03:00

2011-09-08T09:57:00.000+03:00

Totusi, ca sa ai placere sa citesti Cioran, in special "Indreptar patimas" trebuie sa fii putin cu capul, putin dereglat, trebuie sa ai putina patima cand citesti. Chiar nu cred ca toata lumea are placere cand il citeste pe Cioran.

2011-09-07T13:09:00.000+03:00

Impacata cu mine...

Cumva oamenii totusi tind toti spre frumusete, spre puritate...

Pentru simplu fapt ca reusesti sa comunici fara cuvinte cu o singura persoana din aceste 7 miliarde de pe aceasta planeta, viata ta cumva are sens, parca ai impresia ca mergi pe un drum sau ca mergi, cumva parca realizezi ca toate luptele tale interioare, toate gandurile intunecate sau mai putin intunecate, se aranjeaza, se linistesc, parca chiar ele sunt dispuse sa faca putina liniste.

Dar ce se intampla cand nu gasesti aceasta persoana?Pentru ca totusi e vorba de o sansa la 7 miliarde.
pai atunci incepi sa ai vicii pe care nu ti le explici, incepi sa te simti mizerabil, incep razboaiele, incepe singuratatea. Toate astea pentru simplu fapt ca iti lipseste un singur lucru. Unul.Dar iti mai revii, te mai regasesti putin cate putin cand te impiedici de o alta persoana care are aceeasi stare ca a ta.Si parca incepi din nou sa pornesti la drum. Dar asta nu tine mult timp pentru ca ai impresia ca te minti.

Observ multi oameni care isi spun, macar o singura data in viata, ca Dumnezeu nu exista pe motiv ca El nu i-a dat un semn clar intr-un moment din viata lui.Hmm.... un moment dintr-o viata de om.M-ar face sa cred ca acea persoana este total egoista si daca stai sa te gandesti la ce se spune despre egoism, ai impresia ca e ceva de rau. Dar de fapt nu cred ca e rau sa fii egoist. Atat timp cand nu faci rau persoanei de langa tine, e unul dintre cele mai bune lucruri sa fii egoist.Dai dovada de forta si tarie, pentru ca iti iei viata ta in mainile tale si incerci sa vezi ce e cu ea. Te opresti, te gandesti, te enervezi, lupti pentru tine, pentru viata ta. E o responsabilitate asumata.

Iti dai seama ca poti sa devii fericit sau poti sa ramai in mizeria si ceata ta. Sigur ca pot sa vina oamenii sa iti spuna despre alti oamenii ca unii sunt asa, altii sunt altfel.dar e fara sens. E viata ta. E fiecare cu viata lui.Alegi sa crezi asta sau alegi sa nu crezi asta..

Oricum cred ca Dumnezeu e intotdeauna pe langa noi, in noi, dar diferenta este facuta de modul nostru de a privi lucrurile. Cred, cu tristete profunda, ca istoria s-ar repeta daca ar mai veni Iisus. Sau mai bine spus, istoria se repeta de atatea si atatea ori, atatia si atatia oameni sunt batjocoriti, ignorati cand incearca sa spuna ceva.Dar toate astea, nu cred ca se intampla din rautate. Sau poate din rautate, dar ea izvoraste doar din imposibilitatea noastra de a asculta. De a ne asculta, de a il asculta.

2011-09-07T11:30:00.000+03:00

Sunt agitata, nu prea mai am rabdare, nu prea mai pot sa imi controlez sau sa imi opresc vocea interioara, sunt superficiala. Plec in Bucuresti. Incepe facultatea.

2011-09-04T17:39:00.000+03:00

So funny cu aceasta viata si acest creier pe care nu sunt sigura daca ii inteleg macar putin.

Oamenii alearga dupa tigari, alcool, poate droguri, sex si multe alte moduri care sa iti dea catusi de putina stare de bine.

Daca lipseste o persoana din viata ta, si pentru putin timp, te intrebi ce ai, ce ti s-a intamplat, ce lucru iti lipseste, parca ai chef sa te apuci de ceva nou, parca ai vrea sa schimbi ceva la tine, parca nici fata ta nu iti mai place, patul te enerveaza, iti vine sa muti mobila.

Daca doua persoane din viata ta deja intri in depresie, deja parca nu mai poti sa respiri, parca nu faci nimic cu chef. Oricum, orice ai face, in cele 2 situatii de mai sus cu greu iti dai seama ca tot ce s-a schimbat a fost faptul ca o persoana sau doua lipsesc, doar nu mai stii tu de ele.

Pentru ce acest creier minunat cauta atat de continu stari de bine cand viata, prin definitia ei, nu este neaparat facuta sa iti fie tie bine?Trebuie sa muncesti mult ca sa iti fie bine, nu pica din cer. Dar creierul nu vrea sa priceapa asta. Asta e, treaba lui, sa planga linistit.

2011-08-29T21:56:00.000+03:00

Entuziasmata, cu chef si voie buna, bucuroasa ca imi demonstrez mereu ca nu m-am rablagit atat de rau pe cat credeam, ca acea "descurcareata" care juca fotbal toata ziua inca nu s-a pierdut, inca nu si-a pierdut indemanarea. e bine..

cu cat stau si respir in acest oras, cu atat imi aduc aminte de multe momente din copilarie, cand lumea era la picioarele mele si nu imi doream nimic. tot ce primeam luam ca pe un cadou.
Mi-am adus aminte cand ma dadeam pe tobogan si am zarit-o la un moment dat pe mama mea si in aglomeratia aceea de copii si parinti, o strigam in gura mare si voiam sa ii arat cum am invatat sa ma dau cu spatele sau cum sa stau cu capul in jos. Si ea imi raspundea bucuroasa si imi facea cu mana si radea.

Sau cand eram la bunici si stateam ziua intreaga pe camp, vara si ma apuca cantatul sau chiar tipam si o distram copios pe bunica mea.

Sau cat de mult iubeam si pieptanam si mangaiam magarul.

Sau cum mergeam la mama naibii si udam niste straturi cu ai mei.

2011-08-24T22:43:00.000+03:00

Furioasa ca incep sa pierd notiunea timpului, furioasa ca nu pot sa fac mai mult bine in jurul meu, furioasa ca ma las dusa de val, furioasa ca sper, furioasa ca nu pot sa fac diferente, furioasa ca reusesc sa imi dau credintele mele pe discutii de 2 bani, furioasa ca nu inteleg de ce nu imi vad de viata si atat, furioasa ca invat mereu acelasi si acelasi lucru.

furioasa.

2011-08-21T02:01:00.001+03:00

baby baby baby ooooh!

acum trebuie sa facem calculul pentru ca trebuie si pentru ca trebuie sa fim bine crescuti.

dar acum avem chef de scris dar nu avem timp.

2011-08-19T09:09:00.000+03:00

Toata viata ta devine atat de nesimnificativa atunci cand la un pas aproape de tine se descopera o cu totul alta viata, alte principii, altceva. Eu asta incep sa cred cand atat de aproape de mine exista chestii care traiesc dupa principii mult mai inalte si de mai bun simt decat ale mele incat... ma bufneste rasul. Asta si pentru ca eram printre putinii care atingeau "marea cu sarea" ca sa spun asa, care credea dar nu avea probe reale si palpabile, deci era facuta de ceilalti cumva.
Vreau sa spun ca viata este atat de frumoasa si se maaare incat ma face sa cred ca o viata de om nu este indeajuns de multa pentru a ii descoperi intreaga frumusete. Dar singura chestie pe care trebuie sa o ai inainte de a descoperi aceasta frumusete este sa crezi ca ea are macar o sansa sa fie asa frumoasa. Sa nu iti ingadui nimic. Si peste toate astea mai sunt alegerile pe care trebuie sa le face, sa le iei, tu singur pentru tine. Nu cred ca e nimeni pe pamant sa te ajute in ceva, poti doar tu sa faci singur doar putin curat in tine si in jurul tau. Sa incerci din rasputeri sa devii putiiin mai bun.Nimic altceva. Nu este posibil sa te schimbi total de pe o zi pe alta fara ca un eveniment sa te marcheze si sa iti dea impresia ca schimbarea majora pe care tocmai ai facut-o a fost normala si fara efort.

Am mai inteles ca daca iti spui "azi muncesc, pentru ca maine sa ma distrez" ziua de azi este total pierduta iar daca apuci ca maine sa te si distrezi asta este doar pentru ca esti norocos sau pentru ca ti s-a mai dat o sansa.

Asta e, asta inteleg, habar nu am daca e corect sau fals, asta e.

2011-08-18T07:35:00.001+03:00

Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat
Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat,
Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,
Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.

vis.

2011-08-16T08:34:00.000+03:00

Era intr-o sambata, eram aici, acasa. am fost obosita toata ziua dar stiam si imi aminteam de-a lungul zilei, in mod constant, ca seara este teatru. Dar eram obosita ca in visele mele din copilarie, cand ma prindea politia pentru ca ma miscam cu incetinitorul.

Se face 8 fara un sfert. In apartamentul meu este dezastru, este dezordine. Traiam singura in apartamentul. Incerc disperata sa imi gasesc niste pantofi dar nu reusesc. Aud soneria. Ma duc sa deschid. O vecina ma intreaba ce fac. Eu draguta, ii spun ca este teatru in oras si o sfatuiesc sa mearga si ea. Dar era imbracata elegant.Inchid usa. Ma uit la ceas. 8 fix. Sun sa chem un taxi. L-am asteptat vreo 5 min, m-am hotarat sa ma duc eu la statia de taxi-uri dar apare la si 15 min.Ma asez pe bancheta din spate. Umbla printre blocuri, pe unde e iarba fara lumini. Il intreb de ce nu le aprinde si incerc sa luminez cu telefonul meu.Imi spune ca e ok, ca se descurca. Eu paream ca nu mai stiu drumul spre teatru deci nu eram atenta pe unde vrea sa mearga. Merge cu viteza extrema, il simt dar nu ma impacientez. Apoi, dintr-o data simt ca o sa se intample ceva si parca formez 911 dar deja politia ne urmarea.Aud impuscaturi deci ma aplec sa nu vad nimic. Pana la urma soferul intra intr-un stalp si moare. Incerc sa nu imi iau mainile de la ochi dar de asemenea vreau sa ies de acolo, sa plec acasa.Pana la urma reusesc, nimeni de la salvare nu ma intreaba nimic iar pe drum spre casa cadeau rame sau serpi din salciile pe care le intalneam. Dar aveam o umblema mare si ma puteam apara.

hm..

2011-08-16T00:32:00.000+03:00

Sunt intr-o perioada foarte frumoasa, asa de frumoasa incat imi vine sa scriu "intro perioada foarte frumoasa". Totul este shiny and light, totul numai lapte si miere, vara este asa frumoasa alaturi de toate animelele de care te bucuri in fiecare moment.

Ma mai intreb din cand in cand de ce ne este dat atata bucurie, ce am facut sa o meritam sau ce trebuie sa facem ca sa o meritam. Dar in special cum de in 2011 inca mai putem sa gustam asemenea bucurii marunte. Cum ar fi bucuria de a mangaia o vaca sau bucuria de a privi un apus. Mi se pare sincer ciudat ca inca mai avem parte de asa ceva, ca inca mai suntem ingaduiti pe aici prin jur, ca inca ni se ofera bucurii atat de marunte dar atat de marete.

Am citit astazi o poezie foarte frumoasa si ce imi amintesc din ea e ceva de genul "iarta-ne ca facem umbra pamantului." Mi se pare atat de profunda si atat de plina de inteles. Cred ca e scrisa de Eminescu. Si da, cred ca noi ar trebui cumva sa ne fie teama si sa calcam iarba pe o campie. Cam cata ingaduinta ar trebui sa aiba iarba pe care ne asezam atunci cand intindem patura.Ingaduinta si rabdare cu noi pana la Dumnezeu. Nu reusim noi sa intelegem din ea nici macar pe jumatate.Si sper din tot sufletul sa nu isi piarda niciodata aceasta rabdare. Nici nu mai vorbesc de acele crime numite defrisari...

Multumim natura, multumim Dumnezeu pentru atata ingaduinta si atatea cadouri pentru noi. Sper sa va apreciem mereu.

2011-08-12T10:09:00.000+03:00

Domne viata asta...asa cum e ea, e atat de.... nici macar nu gasesc un cuvant potrivit.Ce e dincolo de aceasta realitate simtita de toata lumea? Care e chestia care imi lipseste, pe care o ratez, pe care nu o vad?

Care e ideea?

Am citit pe undeva ca e lege ca universul sa fie energie. Ce e cu aceasta energie? trebuie noi sa ajungem in stadiul in care simtim si intelegem total aceasta energie?Oare? cineva spunea la un moment dat ca noi trebuie sa ne facem viata asa incat atunci cand ajungem la sfarsit sa fim impacati cu noi, impacati cu toate deciziile si actiunile noastre din trecut.Pai da, dar pana la acel sfarsit pare o cale atat de lunga...

Viata asta minunata....iti da ce vrei, in cel mai scurt timp. Te face sa te intrebi chiar daca tu reusesti sa aduni toate raspunsurile la intrebarile tale sau oare tu reusesti sa o „prinzi” din urma, sa fii cu ea pe aceeasi unda astfel incat sa o intelegi constant. Nu stiu ce e, inca nu inteleg dar ceva e sigur....

2011-08-11T23:54:00.001+03:00

Uhm dupa minunatul meu gand de tristete provocata de durere, am primit un sfat de la un minunat cititor care bantuie pe aici si cica mi-a spus sa imi folosesc minunata forta a creatiei. eh, atunci bine, asta o sa fac.

Si pentru ca de la bun inceput am scris tot timp doar ce imi trecea prin cap in acel moment sau ce imi gadila creierul in acea perioada, acum o sa scriu urmatoarele.

La inceput eram putin intimidata de gandul ca tot ce o sa scriu, tot ce am intim si tot ce e parte din mine poate sa fie citit de oricine, oricand. Poate sa fie citit ba dupa o jumatate de ora dupa ce am postat, ba dupa 1 an.Acea persoana care m-a citit, daca o stiu si stau de vorba cu ea, ma face sa imi amintesc ce am scris sau mai bine spus ce a citit ea si imi blocheaza toata deschiderea catre ea, ma gandesc rusinata doar la rasul sau mila pe care i-am provocat-o, fapt real care sper ca nu s-a intamplat.Dar nu puteam sa fac diferenta intre realitate si gandurile mele.Imi spuneam chiar ca nu pot sa arat in niciun fel daca m-am schimbat in timp, pentru ca ar putea sa creada despre mine ca sunt falsa, sau ca aici vreau sa fiu cineva iar in realitate altcineva, creea ce nu ar fi fair deloc, pentru ca ori am jurnal ori nu? Si astfel eram blocata....

Apoi a mai trecut timpul pentru noi toti, eu am reusit sa ma exteriorizez mai tare, am reusit probabil (sper) chiar sa accept tot ce e al meu sau e despre mine, ca doar asta e, e al meu nu e al cuiva strain. Insa adevarul e ca aici inca sunt chestiile anonime, nu am publicat acest site pe nicaieri...dar asta doar pentru faptul ca oamenii cred ca daca te afisezi asa cum esti, daca iti pui toate gandurile pe tava ai nevoie de ajutor sau cauti pe cineva care sa te „fixeze”, sa te repara, sa te aduca la linie cu toti ceilalti, cu alte cuvinte sa te faca sa nu iti mai scri in jurnal. eh, atunci bine, m-am hotarat sa las blogul asa cum e, cunoscut doar de prieteni apropiati.Ba chiar de curand aveam de gand sa imi schimb si adresa, ca sa stiu o chestie. Dar a intervenit un cititor despre care m-am gandit ca e atat de nevinovat, nu cred ca l-am rugat sau i-am dat link-ul, deci habar nu am cum de a dat de mine, dar simt ca ma citeste doar pentru ca vrea.

Si ca tot a venit vorba de acest cititor, mi-l imaginez cum o fi, daca l-as intalni vreodata, ceea ce nu cred ca o sa se intample. uhm...poate sa fie un batranel de 50-60 de ani, care altceva de facut nu mai are decat sa citeasca bloguri? haha, cred ca ar fi foarte simpatic, pentru ca activitatea lui spune despre el ca nu il depaseste aceasta tehnologie avansata...

Bun, mergem mai departe, chiar daca mai e mult pana departe. Daca ar avea 30-40 si ar fi casatorit? Atunci sa vezi...pentru ca daca ar fi casatorit, evindent avem in ecuatie si o sotie, o nevasta. suna mai bine sotie. Deci zic, o sotie care nu reuseste sa isi faca fericit sotul. Sau un sot care sa se simte fericit alaturi de sotie. Sau un sot si o sotie care nu se simt legati unul de celalalt? ar fi problematic si cam tristut, pentru ca nu ma impac deloc cu divorturile,dar nu pe motiv ca nu le accept, dar asa, privite din perspectiva, fara sa ai nicio legatura cu ele sau cu cei in cauza e trist ca iti spui ca pleci la drum pentru restul vietii cu o persoana si apoi concluzionezi ca ai gandit gresit. Oare ce altceva ai mai gandit gresit??

Biiine. saa spunem ca are 20-30 ani. Uhm.... in tineretea spectaculoasa si extraordinara. Poate e un student care nu isi gaseste drumul, care tot cauta, care vrea doar sa descopere idei si nu persoane, poate sa fie chiar acel tip de barbat care nu vrea o relatie fizica (nu, nu e vorba doar de relatie amoroasa, plina de pasiune), vrea doar uhm... ceva asa nedefinit...vrea sa stie ca exista acolo undeva o persoana dar nu vrea ceva mai mult de acolo.

da....

PS: asa sunt eu, in special pe jurnalul meu, asta e, draga cititor.

2011-08-11T23:42:00.000+03:00

Aceasta durere ma face trista. Este prea mult...

medicament: Roxette- the look.

2011-08-11T20:10:00.000+03:00

Febra musculara la 80% din sistemul muscular.

Daca nu mi s-ar fi intamplat asta, habar nu aveam cate grupe de muschiuleti sunt folosite in acest banal walk. Ma simt de parca acum fac primii pasi iar la cea mai mica groapa pe care nu o observ si de care ma impiedic, regret enorm si amar. Pomenesc tot neamul celor mai mari, care nu s-au ocupat la timp de acea groapa.Iar pe insasi groapa o rog sa imi sara in ochi data viitoare.

Merg incet, cu grija, simt fiecare pas pe care il fac, parca si timpul trece mai lent decat mi-am propus eu.

Iar doamna antrenor imi spune ca la ora 11 inca nu m-am trezit, ma sfatuieste sa ies la jogging, imi spune ca imi e somn, ca ar fi trebuit sa imi beau cafeaua pana la ora aia. Dar stiu ca are un suflet mare.

Este ciudat ca aici am chef sa scriu dar in realitate sunt mult mai linistita. Nu prea ies cu prietenii, doar port conversatii nu neaparat lungi cu o prietena iar in afara de cele 2 sali la care ma duc zilnic, sunt toata pentru mine.Fac 120 milioane de chestii zilnic, citesc mult, mai nou gatesc des.Am impresia ca sunt prea multe cuvinte folosite tot timpul, incat acestea incep sa isi piarda din adevaratul lor sens.Parca ma tin deoparte de toate aceste cuvinte, parca sa nu mi se faca frica de ele, parca sa nu se sperie de mine si sa fuga.Avem un respect total iar asta ne face sa tinem distanta.

PS: Azi, august 11, 2011, am iesit in bocanci.

2011-08-10T12:45:00.000+03:00

fara chef.Nu am chef sa misc un deget dar m-am implicat in chestii, trag oameni de mine.

Daca ar fi dupa mine, in perioada asta as dormi toata ziua. abia as putea sa respir.

Ploua afara. Azi-noapte, avand geamul deschis, m-a trezit ploaia. dar am adormit imediat. Gandesc lent, azi nu am baut cafea pentru ca am ramas fara. Ar trebui sa ma duc sa imi cumpar, dar in 5 minute trebuie sa plec la sala.Apoi ma duc la alta sala.

2011-08-08T18:05:00.001+03:00

Pierd notiunea timpului, sunt usor neatenta sau mai degraba zapacita, fac planuri fara sens pentru ca imi propun sa fac doua lucruri in acelasi timp, imi aduc aminte de ce am de facut doar cu putin timp inainte. Asta se numeste ca ma indragostesc, nu? Sau ca sunt indragostita. Hooopa. acum e acum pentru ca habar nu am de cine ma indragostesc, iar asta e o mare problema pentru ca, pe de o parte nu stiu cui sa ii multumesc pentru starea mea spirituala, pe de alta stiu ca prea multa indragosteala strica, deci daca vreau sa opresc catusi de putin acest proces, cu cine stau eu de vorba?

Dar daca m-as gandi ca poate prin subconstientul meu minunat exista sansa sa ma indragostesc de un anumit miraculos baiat, uite o sa concluzionez cu faptul ca nu este posibil acest lucru. Nu prea am vorbit eu pe blog de partea vietii mele amoroasa dar asta pentru simplu fapt ca nu am ce sa vorbesc. Ca nu am avut parte de mare lucru pe acum, ca sunt total visatoare si idealista, cu alte cuvinte, ca nu am nicio radacina infipta in realitate cand vine vorba de asta. Visez la un magar timid dar glumet pe un cal armasar.

2011-08-07T19:59:00.000+03:00

Treci prin focuri, ploi, plictiseli...treci prin descoperiri, renașteri, bucurii nu conteaza.Tot singur treci prin ele. Asta e, așa e viața.Ce apuci să povestești prietenilor, apuci, ce nu apuci, asta e. Oricum reușești să transmiți doar o parte. Ei ar înțelege mai mult doar dacă ar fi alături de tine.

În rest încerci să îți umpli timpul, să îți menții deciziile și să nu le mai deoparte. Înveți de multe ori și uiți de mai multe ori... Ai atâtea șanse să nu îți ratezi șansa dar parcă vrei să faci asta dinadins. Încerci să nu lași pe nimeni să îți cunoască lupta pentru că este totul o mizerie iar de cele mai multe ori îți reușește asta dar instantaneu parcă mai urci o treaptă către cer, asta traducându-se în limbaj uman cum că tu ai o viață frumoasă și ușoară, în comparație cu a lor.

Dar de unde atâta dorință de a reuși? De ce nu pornim de la idee că viața e cumva liniară, sau mai degrabă sinusoidă? Urci ce urci dar apoi musai trebuie să cobori, apoi cobori, cobori, uneori in modul cobori mai mult decât ai urcat ultima dată, dar tot pe acolo rămâi, în aceeași zonă te afli. Tot cu tine ramâi, te iei de mână fix de acolo de unde te-ai lăsat și rămâne la decizia ta dacă te lupți să urci sau te lași să cobori.

Dacă ai norocul să dai peste un prieten pe care îl simți aproape de sufletul tău, ba mai mult, care încearcă să urce la fel ca și tine cu atât mai bine, pentru că îți dă impresia că nu ești singur. Dar tu tot rămâi cu drumul tău, vorba aia ”nu e nimeni să te ajute. Cine poate să te ajute?”

Mai sunt persoane care au reușit în lupta lor și parcă din când în când îți mai răcoresc sufletul tău încins și obosit, care pare neoxigenat. Suflet ai cărui plămânii au ieșit în concediu.Iar cum în concediu este atât de bine, de ce ar avea ei chef să revină la datoria lor din moment ce își permit să stea cu burțile lor mari și gelificate la soare? E vacanța lor! Din moment ce își permit să rămână acolo unde se simt atât de bine pentru ce Dumnezeu să se întoarcă la acel ognaism lipsit de vlagă? Este logic și plin de sens comportamentul lor. Nici eu, dacă aș fi în locul lor, nu m-aș întoarce la locul de muncă. Eu m-aș întoarce la locul de muncă doar dacă șeful meu ar face eforturi să transforme acel loc de muncă în ceva plăcut, în care folosul si ajutorul oferit de mine să fie vizibil și important, să mă simt în largul meu, să nu existe colegi bârfitori sau care pierd vremea pe bani câștigați, culmea, bani la fel de mulți ca ai mei.

E atât de bine cu burta la soare...m-aș întoarce doar dacă m-ar implora.În genunchi plângând.

Dacă ar gândi plămânii mei la fel ca și e mine ar fi chin și jale pe pamânt. Pe întregul pamânt, în întregul univers care nu e mic deloc.

Ferește-te de exces, poartă-te cumpâtat, acționează cu responsabilitate. Do not screw it up.Keep it together. Așa spune lumea că e bine. Mă disperă lumea!!! De unde știe această lume că așa trebuie să te comporți în viață?De ce există în bible toate acele legi pe care trebuie să le pui pe perete și să le citești și să le respecți tot timpul? Poate ca să nu treci prin tot ce a trecut respectivul/-a care a trecut prin toate astea. Foarte probabil.Dar iata ca toate astea raman in picioare chiar daca se stie atat de bine ca experienta proprie are o memorie mult mai buna decat toate teoriile puse si explicate atat de frumos. Dar oricum am invatat eu singura, pe pielea mea fina, sensibila si fara cosuri, despre memoria fiecaruia, pentru ca pana la urma urmei nu e mare diferenta intre ele. La fel de bitchy sunt amandoua.

Memoria experientelor pe piele proprie este parca o ciocolata pe care o savurezi. Momentele in care te abtii sa mananci ciocolata sunt momentele in care te abtii sa faci prostii, sa incalci reguli/legi; urmeaza momentul in care totusi incepi sa gusti din ciocolata, astea fiind momentele in care incepi sa faci prostii; apoi evident mometele in care nu poti sa te mai abtii din mancat, in care simti acea placere care parca nu te mai lasa sa te opresti, gen ”cea mai grea operatie pe creier?” iar raspunsul ar fi unul atat de urat incat o sa schimb sensul propozitiei, si anume deci momentele in care incepe sa iti placa starea de nerespectat nimic. In fine, evindent, urmeaza sa te uiti in oglinda si sa te vezi cam cat esti si trebuie sa te lasi de ciocolata, deci trebuie sa revii in lumea normala plina de reguli and blablabla.

Apoi mai exista si memoria lucrurilor pe care le inveti din carti. Aici, pentru a exista totusi o oarecare invatatura pe care ai „digerat-o” si cu care sa ramai pentru mai mult timp, procesul nu prea se compara cu nimic din ce e facuta ciocolata. Este mai degraba opusul ei, deci cum sa te inveti cu un regim alimentar sanatos.

In fine, ambele memorii sunt nesimtite prin definitia lor iar perspectiva in care sunt privite ar trebui sa fie cu totul alta.

Zilele astea am mai invatat, intr-un mod foarte dur si barbar, dar totusi am invatat, ca dreams comes true dar aceste dreams au o sansa de implinire. O singura sansa pe care daca o ratezi o sa iti dai seama cat de loser esti, ai fost si continui sa fii. Si nu e ca si cum ai vis, vrei sa ti se indeplineasca, apare aceasta sansa minunata, o ratezi si cu asta basta.Nuuu!Nici vorba. Sansa asta poate sa fie pe cat de minunata pe atat de mizerabila, incat iti da impresia ca dupa ore in sir de ratacire pe marea Mediterana, unde nu ai nici vesta de salvare, nici apa de baut, nici nimic apare „tita mareeee!” o minunata barca dar in care nu poti sa te urci nicicum. Uite catamai barca cat de minunata e iar tu cat esti de idiot si cat de in gura mare poti sa arati asta.Poti sa incerci in toate felurile posibile, poti sa risti sa te bagi pe sub ea dupa sistemul „uite ditamai efortul pe care il fac pentru a te descoperi”, poti sa te dai oricat de destept sau sa arati plenitudinea ta de idiotenie, ca aceasta barca nu te primeste. Poti sa ii faci si un spectacol acvatic, sa faci sincron cu tine insuti, raspunsul ramane nu. Iar tu, repet, in marea ta de idiotenie in care te scalzi, incerci din nou si din nou, sperand ca o sa te primeasca.

Fie, incerci o data, de doua ori, vezi ca nu poti, apăi mergi domne mai departe si intelege si tu o data pentru totdeauna ca dreams comes true dar cu o singura sansa! Nu e nicio tragedie...

Ca atat ma enerveaza si ma sacaie....tot sistemul tau de gandire la care ai muncit atata amar de vreme, pe care ai incercat sa il dezvolti,ti-ai consumat timp pentru el si el se darama intr-o clipire de gene.Te loveste asa frontal de nu-ti dai seama daca sa te bucuri sau sa plangi. Si apoi mai ramane doar o imensa gramada de moloz pe care aproape ca nu iti dai seama de unde a aparut si ce vrea sa insemne. E ca si cum te imprietenesti cu o vaca si ea incearca sa se urce pe tine de te sperie si te face sa tremuri de parca ai vazut o stafie!

2011-07-25T12:49:00.001+03:00

Ok...ora 12:49, data 25 iulie, 2011.

O zi frumoasă, încă luna iulie care se pare că e pe ducă.Vine august, apoi septembrie si octombrieeeeeeeee!!!Nebunia și planurile și aglomerația din București de care îmi e atât de dor.Îmi dau seama de asta pentru ca tocmai au fost aici zilele orașului, un oraș mare cam cât Herăstrău dar a fost bine pentru că au ieșit oamenii să se simtă bine.

Week-end-ul ăsta mi-am dat seama că dreams comes true oriunde te-ai afla, orice ai face, in orice stare te-ai găsi.Cred că asta e o lecție foarte importantă pentru mine. Și îmi mai dau seama de faptul că trebuie să dai voie unor lucruri pentru ca acesteaa să se poată întâmpla. Nimic nu vine de la sine putere, nu pică nimic din cer.Fapt care, după părerea mea, dă frumusețe vieții.

Acestea sunt primele zile în care simt cu adevărat că părinții mei au încredere în mine și sunt dispuși să mă lase pe mine să decid what is the best for me. :) Este un sentiment minunat, a fost un drum lung până aici, habar nu am care au fost greșelile mele sau ale lor legat de acest lung drum, dar nici măcar nu mai contează.îmi pare rău doar pentru unele prietenii pe care ”le-am ratat”.Dar nu mai contează.Am învățat că Dumnezeu ne dă timp pentru tot.Chiar și pentru putină tandrețe, in ciuda versurilor lui Octavian Paler.

Parcă simt că am înceut un nou drum, parcă am câteva emoții.Trebuie să mă apuc de scoala de șoferi dar parcă îmi e puțin teama. hmm...

2011-07-18T05:05:00.001+03:00

uhm....s-a făcut mâine iar eu m-am hotărât să folosesc diacritice.

Madalina Manole - E spectacol - Neatza cu Razvan si Dani.mp4

2011-07-17T16:21:00.000+03:00

nu pot sa cred ca am uitat...

2011-07-17T14:30:00.000+03:00

Da, el crede ca in viata nu e totul despre cat de fericit trebuie sa fii sau sa devii pana in punctul in care ai ajuns in prezent si apoi sa iti mentii aceasta fericire facand nimic pentru ea.Nu. cu ce am pornit la drum cred ca e gresit. Ideile cu care am pornit la drum sunt gresite. si aici vreau sa spun
că nu trebuie să ne gândim la cât de greu trebuie sa ne fie acum, la cât de multe putem să indurăm în prezent si în viitorul apropiat iar apoi o sa vină o perioadă în care totul o sa fie roz, toate o să fie la locul lor iar tu nici măcar un deget nu trebuie să mai misti.
Total greșit, cred că putine sunt lucrurile văzute intr-o lumină mai bună decat in această situație.De ce? pentru că multe sunt despre cum reușești tu sa trăiești aici și acum, despre cum ”enjoy the ride”, despre cum nu dai doi bani pe acel viitor, peste 30 de ani.
încearcă să nu pierzi pe nimeni din vedere, keep you all together si toul o să fie asa cum trebuie să fie. :)

2011-07-16T12:01:00.001+03:00

Viata e plina de alegeri pe care trebuie sa le faci tu singur, pe cont propriu. Alegeri in fiecare minut legate de cea mai buna solutie pentru a face ca timpul sa nu treaca degeaba.Alegeri astfel incat sa ii face pe parintii tai fericiti, ca te bucuri de tine si sa iti spui ca viata pe care ai primit-o cadou nu o folosesti degeaba, alegeri pentru a ajunge cat mai bun pentru ca persoanele de langa tine, care iti cer ajutorul, sa primeasca cu adevarat ceva valoros de la tine.
Prostii....
tu incerci ca idiotul sa devii cineva, incerci in mod constant asta dar nu realizezi ca de fapt, conditia ta este de muritor, de trecator, de loser. asta esti tu iar de fiecare data cand incerci sa faci asta dai cu capul de pragul de sus si iar si iar inveti aceeasi lectie de care o uiti de fiecare data. culmea, momentele imediate, dupa ce ai invatat ca de fapt nu prea poti sa schimbi nimic in lumea asta, adica nu prea esti cine stie ce personalitate, aceste momente sunt cele mai fericite, te fac sa te simti plin.

parintii fac tot felul de greseli si se comporta atat de stupid fata de copilul lor, au minima cunostinta despre cum se creste un copil, despre nevoile lui, despre cum vede el lumea la varsta lui, deci habar nu au practic de nimic si cu toate astea, pentru simplu motiv ca e copilul lor, au impresia ca au dreptul la orice, au impresia ca viata copilului sta in mainile lor si astfel ei trebuie sa il protejeze de orice.si astfel incepe sa ii interzica practic tot, si modul cum respira ii este conditionat. si felul cum clipeste ii este urmarit. "dragule, de ce clipesti atat de incet? ai patit ceva? uite ia pastila asta, o sa te faca sa te simti mai bine.". si astfel copilul o sa devina ori un timid, caruia ii e frica sa respire, ori unul care crede ca are lumea la picioare si ca totul i se cuvine lui, el merita totul.
astfel, parintele ia atitudinea unei persoane care se crede importanta in aceasta lume, o persoana care crede ca felul in care gandeste, se misca, mananca, isi educa copilul, ii va schimba viata acestuia. si el, de fapt, cu atitudinea asta pierde totul.

intr-un timp incepusem sa cred ca in spatele tuturor parintilor care nu au nici cea mai mica idee legata de modul in care se creste un copil sta iubirea. si astfel toate problemele se vor rezolva la un moment dat. dar nu, acum am inteles ca toate aceste probleme trebuie sa le infrunte insusi copilul. dar wtf? ce e gresit in asta? asta e cursul vietii.

2011-07-14T23:13:00.001+03:00

ma apuc din nou de blog pentru ca imi e dor sa scriu, pentru ca imi face bine sa scriu, pentru ca am nevoie de ating cele nu stiu cate cuvinte zilnice exprimate pentru a dormi bine.

mi-am notat in telefon de-a lungul timpului.

munca poate sa existe pt ore in sir sau poate sa darame o persoana in putin timp. exista mai multe tipuri de munca. munca pe care o simti in oase sau munca pe care o simti ca pe o treapta urcata. asta face diferenta.

dor dureros, dor care te goleste, dor care te face sa crezi ca esti in exteriorul unei lumi. dor care te face sa dormi pt mult timp chiar daca intr-un final te-ai invatat cu un program respectabil. dor care te face sa revii mereu si mereu unde ai mai fost. dor de trecut, ratand prezentul. dor de ceva care sa te ridice, chiar daca esti constient ca putine sunt lucrurile care te ridica.

imi place cu mine atunci cand simt ca nu imi apartin, cand simt ca deciziile pe care le iau si viitorul pe care mi-l construiesc simt ca nu sunt ale mele, nu imi apartin mie in totalitate, parca cineva e alaturi de mine, in dreapta mea si are grija sa nu gresesc. prostii. cred ca acel cineva e tot timpul cu mine, dar nu sunt in stare sa il simt. multumesc.

2011-07-14T19:01:00.000+03:00

It's easier to be alone.Because what if you learn that you need love...And then you don't have it? What if you like it and lean on it?What if you shape your life around it and then it falls apart?can you even survive that kind of pain?losing love is like organ damage. it`s like dying.the only difference is... death ends.this?it could go on forever.

2011-07-12T10:59:00.001+03:00

oricum e prea greu. oricum suntem totul pentru cineva si nimeni pentru altcineva. oricum tradam pe cineva. oricum cineva ne tradeaza. oricum cineva ma iubeste. oricum cineva ma uraste. oricum cineva ar fi mai fericit daca ar fi in locul tau. oricum tu ai fi mai fericit daca ai fi in locul altcuiva. oricum soarele rasare la fel de spectaculos in fiecare dimineata, chiar daca nu mereu reusim sa il vedem. oricum pentru cineva tot loser ramai( de cele mai multe ori pentru tine insuti). oricum pentru cineva esti tot ce ii trebuie. oricum trebuie sa acceptam ca suntem nimeni pe pamant. oricum trebuie sa inveti tot timpul. oricum Dumnezeu e mereu cu mine. oricum tot El iti da mereu inca o sansa si inca o sansa si inca o sansa.oricum parintii vor fi mereu cu tine, vrand pentru tine tot binele din lume iar daca nu sunt semne bune ei te iubesc la fel de tare, poate chiar mai mult. oricum o sa fac tot posibilul sa nu ii parasesc. oricum daca le explici pe limba lor ce vreit sa faci, ei sunt alaturi de tine si te sustin pana in panzele albe. oricum trebuie sa "let it go" la ceva.oricum cand raman singura apare de nicaieri o musca si se aseaza pe mine si imi da mari lectii de viata. oricum nu prea meritam natura si animalele care ne inconjoara. si da, oricum nimic din ce e rau nu e rau.

doua geamantane

2011-06-13T18:56:00.001+03:00

intr-o zi doua geamantane s-au intalnit.neasteptat. nesperat. unul era mai mare,celalalt mai micut.cel mai mare statea neclintit, nu avea nimic de spus fata de drumul aparent plin de gropi cu un sofer maniac. cel mic era extrem de jucaus, gropile ii pareau minuni ale vietii lui neinsemnata. Ba chiar bucuria lui reusea sa deranjeze unele persoane pentru ca , nu e asa, nimeni nu isi doreste intr-o masina un geamantan care sa se rostogoleasca. revenind la cei doi. in centrul masinii, dintr-o intamplare totala, ei stau fata in fata. se tin in brate. par sa se sprijine unul de celalalt. daca o sa cada, diferenta ar fi pe de-o parte, timpul de cadere, pentru cel mare e nevoie de o groapa mare, mare.iar pe de alta parte, diferenta de timp de ridicare ar fi la fel de mare.e nevoie de un barbat plictisit sau bine crescut dar musai puternic pentru a ridica un geamantan greu.

culmea este ca orice s-ar intampla cu cei doi, ei oricum ajung la destinatie. ei oricum se vor desparti. ei oricum au la dispozitie doar un timp limitat, cunoscut de toti ceilalti, cunoscut de mult timp inainte. dar ei nu stiu asta. eu nu se gandesc nicio ptr o clipa la asta. nu le pasa.

in lumea asta mare, cu atatea drumuri si gropi si detinatori nepasatori de geamantane, cei doi se bucure de prezenta celuilalt.

cel mic a indraznit sa spuna tare si raspicat ca nu ii place pozitia in care sta, faptul ca vrea in bratele unui singur geamantan din atatea milioane. are cineva vreo vina? a facut cineva ceva gresit? nu.geamantanele trebuie doar sa se bucure de clipele din prezent. doar asta au. doar cu asta au ramas.

dar oare la capatul drumului, daca vreun geamantan contine lucruri sparte sau crapate, stapanul se va invinui pentru acest lucru sau va invinui geamantanul ptr ca nu e de buna calitate, chiar daca il l-a cumparat? poate va arunca vina pe sofer.iar soferul pe muncitori.iar muncitorii pe sefi. sefii pe sefii si mai mari pe motiv ca au copii, familii cu nevoi mai speciale. si tot asa. cand, in fond, nu e vina nimanui.

in lume sunt multe drumuri de facut, multe lucruri de dus dintro parte in alta, dar stapanul tau nu pleaca de multe ori. o data la cateva luni. poate chiar mai rar. in restul timpului, geamantanul e gol. mare sau mic, tot gol ramane. mai exista sansa in care stapanul se razgandeste sa plece.asta e.

geamantanul ptr oricand ar avea loc plecarea, el tot trebuie sa nu se strice. sa ramana curat. sa nu aiba roti stricate, chiar daca si-ar dori ca nimeni sa nu reuseasca sa il mai ia din imbratisarea celuilalt

frumos.. e frumos.

2011-05-27T21:18:00.000+03:00

sa ma pun sa citesc o carte pe care o ador si care ma face sa ii admir fiecare cuvant si linie din ea sau sa ascult muzica care ma face sa visez sau sa ma uit la tenisul care imi aduce aminte de olteni? ce alegere sa fac?nu imi plac deloc alegerile si urasc situatia in care nu am nicio alegere de facut.
iubesc aceasta viata, totul devine incredibil de frumos atunci cand ea, domna Viata ma lasa sa o descopar.

imi pare extrem de rau si imi e rusine de mine pentru faptul ca nu pot sa imi fac prietenii sa simta ce simt si eu in aceste momente.imi e rusine de neputinta mea.am impresia ca traim in lumi diferite si intre noi este o prapastie adanca. asta imi da o tristete dureroasa.
habar nu am care e secretul, ce e de facut pentru a ajunge in aceasta lume dar stiu ca nu este loc de intors in aceasta lume.nu ai cum sa iti permiti momente de tristete sau te plictiseala, pentru ca viata este o trepidatie, o traite continua, presupune emotie puternica, inspiratie, transpiratie, sprancene incruntate, lacrimi de bucurie sau de tristete.

ma uit la viitor si imi aduc aminte instantaneu de Dumnezeu, de acel cineva care aranjeaza toate lucrurile si le pune cap la cap de nici nu iti dai seama cand s-au rezolvat toate problemele.cred cu tarie ca momentele cheie din viata noastra, a fiecaruia nu sunt acele momente de plina intensitate ci, din contra, sunt acele momente de detalii, de clipe in care tu alegi sa faci sau sa nu faci ceva, sa ajuti sau sa mergi mai departe, sa arunci o privire de sustinere sau sa ramai indiferenta, sa faci lucruri murdare sau sa ramai ferma.cred ca acele momente decid mai departe.

ma tot intreb cum as putea sa imi scot prietenii din starea lor, cum sa le atrag atentia, cum sa le spun ca intotdeauna exista si altceva in afara de ce au ei acum, in afara de lucrurile de care le e dor, in afara de treptele grele pe care trebuie sa urce.in afara de golul pe care il poarta acum. ma gandesc la cum s-au comportat persoanele care mi-au deschis mie ochii.pai....pur si simplu, eu eram in lumea mea, simtindu-ma mizerabil, iar persoana de langa mine pur si simplu isi expunea ideile pe care incerc acum sa le dau mai departe, si imi aduc aminte cum aveam impresia ca acele cuvinte sunt jignitoare fix la adresa mea.tin minte ca aveam impresia ca persoanele respective spuneau, cu alte cuvinte "uite cat de bine ma simt eu, uite ce viata frumoasa am, ce norocoasa sunt, si uite cat de naspa esti tu, in cata mizerie stai, cata mizerie poti sa accepti." dar de fapt toate astea, in realitate sunt doar prostii, doar roni in plus de platit.persoana fericita nu are nicio clipa in care se gandeste cum sa faca rau celuilalt.

cum sa formulez?
viata este frumoasa prin simplu fapt ca eu pot sa spun ca viata e frumoasa, ca tu, acum in acest moment in care citesti aveai o stare iar acum, in prezent, incerci sa intelegi ce spun asta insemnand ca starea ta nu este definita, nu este batuta in cuie.totul se misca....totul.nimic nu este pentru totdeauna, asta face ca viata sa fie increidibila, chiar daca uneori aceasta miscare continua devine coplesitoare...trebuie sa tinem piept.atata tot.sa nu ne permitem prea multe, sa avem masura, sa ne amintit ca nu totul este despre noi.cred.

2011-05-18T08:48:00.000+03:00

aseara mi-a cazut in mana o carte de poezii.O carte uriasa.Si nu uriasa dpdv al numarului de pagini.Uriasa pentru frumusetea ei.Insa eu azi am de dat un test.Dar cu tot sufletul meu, prefer sa citesc aceasta carte a picat fix in aceste momente, decat sa invat pentru testul asta idiot.Oare ar fi fost mai bine sa invat?nu prea imi pasa de raspuns.
Oare ce s-ar intampla daca as scrie in test o poezie a lui Fernando Pessoa?Ar fi bine?As lua cel mai are punctaj?

Este incredibil cum se intampla unele lucruri.Aseara am picat intr-un loc foarte frumos dar care, pana a intrat persoana pe care o asteptam, m-am simtit usor singura si parca era gresita decizia mea de a sta acolo.Ascultasem un discurs al unui asa recunoscut mare om si nu intelesesem nimic din acel discurs.absolut nimic.Nu reuseam sa ascult o fraza intreaga.Apoi a vorbit un alt domn, care cu siguranta avea sufletul alergand, iti dadeai seama de asta dupa felul in care vorbea.Apoi a venit persoana care m-a facut sa imi amintesc foarte clar pentru ce motiv eram acolo.Mi-a adus aminte si de acasa.Este foarte ciudat cum reuseste sa faca asta.
Peste zi ma intalnesc cu einspe persoane, einspe persoane ma vad traind acum si aici, dar mai nimeni nu reuseste sa imi atinga sufletul.Iar cele care au o sansa sa il atinga, nu stiu ce procedeu utilizeaza, dar se sfarseste prin a-l gauri.

Este foarte frumos, pentru ca atunci cand nu intelegi nimic din ce spune persoana care iti vorbeste, sufletul tau pleaca, nu mai esti atent sa asculti ce incearca sa iti spuna.
Cand persoana care iti vorbeste reuseste sa te faca sa il asculti, tot sufletul iti ajunge la gura si parca nici nu-ti vine sa clipesti, pentru a nu-i pierde vreun gest, pentru ca vrei sa il asculti cu toata fiinta ta.Este evident ca ceva se intampla, in spatele acestor lucruri exista ceva foarte clar si concret, asa cum se intampla in viata.Dar oare ce se intampla?Cum reuseste o persoana sa iti atinga sufletul?sa stie ce sa spuna, sa faca asa incat sa iti spuna ce vrei sa auzi?Nu cred, pentru ca asta s-ar simti.Cred ca persoana doar vorbeste in mod sincer, ea spune doar ce crede, fara sa ii pese daca raneste,plictiseste sau mangaie pe cineva.Pur si simplu vorbeste.Iar daca cumva sufletul meu s-a mai intalnit cu sufletul ei la un moment dat, cuvintele ei ajung la sufletul meu.Si gata.S-a terminat.In acele momente nu mai conteaza ca vine sesiunea, pentru ca imi spun ca oricum toata viata o sa muncesc.Nu mai conteaza nimic.Timpul se opreste si in acelasi timp curge lin...

cred ca daca mi-as gasi tot timpul asemenea suflete langa care sa ma adapostesc.......

2011-05-16T21:17:00.000+03:00

Cu vremea asta, Bucurestiul prinde cumva viata.Parca inca mai are puterea sa se razvrateasca, parca inca mai are un cuvant de spus cand vine vorba de dreptate.Parca nu-i mai place sa se lase calcat in picioare.

Imi place foarte mult in perioada asta.Cumva universul parca e alaturi de mine.din pozitia in care stau acum vad o furtuna puternica, fulgere dese.Aseara, stand in aceeasi pozitie, vedeam luna.Parca universul este cu mine.Imi spune ca nu sunt singura.Si vreau sa ii multumesc pentru asta.

Imi place foarte muuult si Bucurestiul!! este totul verde si ba este extrem de cald, ba vine furtuna.e si el pliiin de viata.il ador

2011-05-15T11:50:00.000+03:00

Incet incet, imediat dupa ce ma trezesc, imi amintesc cine sunt, ce am facut pana acum, cate mai am de facut de acum incolo si parca din simplitatea si puritatea de imediat dupa ce te trezesti te loveste un val de lucruri complicate de care nu ai chef sa te ocupi si poate nici timp, si cel mai probabil acele lucruri nu merita atentia absolut deloc.

Despre ce este viata?Ma tot intreb si nu pot sa inteleg.Ai momente mizerabile in care te simti singur si iti dai seama ca de fapt nu prea poate nimeni sa te ajute si tot ce iti ramane de facut e sa incepi sa te ridici sau sa ramai acolo.Ai momente de bucurie in care esti cu prietenii vorbind despre tot felul de prostii, dar prostii apreciate, pentru ca de la stadiul de singuratate la stadiul in care de fapt chiar ai cu cine sa vorbesti e ceva si astfel incepi sa apreciezi.Apoi vin din nou momentele de singuratate pentru ca iti dai seama ca prostiile pe care le-ai vorbit cu asa-zis prietenii tai sunt doar niste prostii, care nu valoreaza mai nimic.Acum te aflii in aceeasi singuratate, dar la un alt nivel.Este un nivel mult mai placut, mai agreabil.Apoi, probabil cele mai apreciate momente, si anume momentele de munca.De dovada ca trecerea timpul te face sa lasi ceva in urma.Urme ca ai mai invatat ceva.Urme ca totusi ceva se intampla.
Dar cand toate aceste momente de termina, pentru ca este evident ca se termine, pentru ca ele sunt doar niste momente, ce se intampla?ce se intampla cu tine?Incotro te indrepti?

2011-05-10T09:23:00.000+03:00

Incep ziua de dimineata cu castile in urechi, cu muzica data taaaaare, dornica sa inceapa o noua zi, curioasa cum o sa decurga aceasta o noua zi, plina de speranta sa nu fiu dezamagita, tematoare sa nu faca din nou un pas gresit.

2011-05-08T22:10:00.000+03:00

da.este incredibil atunci cand acel gol este umplut.
ma gandeam azi la faptul ca atnci cand iti e frig, nu iti e frig doar pentru simplu fapt ca umbli prin frig, ci pentru ca umbli prea incet prin frig.e ca-n viata, cred.Tu fiind in ploaie, ca sa nu racesti, nu iti trebuie o umblera.Iti trebuie doar energie, doar miscare.Ca-n viata.Probabil nu este vorba despre cum reusesti sa ocolesti probleme, e vorba despre cum abordezi probleme.

Tot observ ca daca cineva incearca sa ajute pe altcineva in legatura cu problemele personale, persoana care vrea sa ajute este respinsa instantaneu si se mai arunca si cu pietre dupa ea.Dupa modul de gandire "cum reusesti sa ma deranjezi, in mocirla mea?".Probabil persoana care are nevoie de ajutor crede despre cea care ofera ajutor ca ea este cumva perfecta, ca ea nu are probleme si nu o sa aiba probleme niciodata.Dar tocmai despre asta este vorba.Persoana care ajuta, in momentul in care isi ofera ajutorul, ea renunta cu totul pe eul ei.Este ca o eliberare.Aici e secretul.

E ciudat.Aceasta lume este creata din muuuulte, multe lumi.lumi total diferite.Si doar daca ai sta sa te gandesti la asta ar trebuie sa descoperi tonele de energie.este incredibil cum nu totul este despre tine.cum atunci cand tu stai trist, in patul tau, exista oameni care compun o piesa de teatru, care filmeaza un film, care se gandesc cu mult entuziam la venirea lui Bon Jovi, exista liceeni care sunt innebuniti dupa Eurovision, exista cel putin o persoana care se gandeste cu drag la mama ei, cel putin o persoana inghite in sec in acelasi timp ca si tine.In timp ce tu stai trist, undeva sigur exista o ploaie racoroasa de vara, iar acolo sigur sigur sunt oameni care se bucura cu adevarat de acest lucru.Este incredibil cum traim in acelasi timp cu Shakira spre exemplu, care, chiar daca are milioaaane de fani in toata lumea, ea nu a ezitat cand a iesit in ploaie sa cante cu noi.

hard.

2011-05-01T17:43:00.001+03:00

Zilele trecute mi-am facut o noua prietena.O cheama Maria si are 10 ani.Si este desteapta, are parinti extrem de bine pregatiti pentru a creste un copil.Ce este si mai important...ea m-a numit prietena ei, clar, cu voce tare, fara nicio ezitare.Am observat ca asta este un lucru care ne lipseste noua.Noua acum ne este frica sa mai numim pe cineva ca ne este prieten.Mai degraba numim persoanele de langa noi amici, colegi, iubiti.Niciodata prieteni.
O alta diferenta dintre noi si copii este faptul ca daca ii intrebam pe ei ce dorinte au, din nou, raspund fara nicio ezitare.Iti spun ce vor in mod clar si raspicat.Lor nu le este frica de faptul ca poate sa apara cineva care sa ii fure dorinta.Sau cineva care sa ii impiedice sa isi indeplineasca dorinta.

Am aflat despre mine, de curand, ca ma descurc fooarte bine cu copiii.Buun.Macar atat.
In rest, incerc sa imi gasesc un drum pe care sa pornesc, cred ca vorbesc cu mine mai mult decat ar trebui, sigur gandesc mai mult decat simt, in mod clar spre prostesc imi e dor de extrem de multe persoane.Parca viata de acum trece pe sub picioarele mele si eu nu reusesc sa ma agat de nimic.

2011-04-24T22:10:00.000+03:00

Nu e ciudat ca daca ne uitam la soare pentru ceva timp nu putem sa vedem fetzele oamenilor?
E bine acasa, e placut si chiar daca sunt singura reusesc saa imi umplu timpul cu mine si cu ce imi plaace mie.Reusesc sa trec de acel zid care provoaca durere.
Dar nu stiu cum se face ca atunci cand simt ca aceasta placere invinge, pretul platit e efortul pe care l-am facut sa nu ma dau batuta, sa nu cred ca nu e nimic ca nu e nimic dincolo de tot.

2011-04-23T19:12:00.001+03:00

pe muzica de Chopin nimic nu ma mai deranjeaza acum, nici macar un vecin idiot care iti petrece ziua de Sf Gheorghe, azi fiind Sambata Pastelor.M-am impacat si cu gandul ca o sa fiu departe de parintii mei, pentru ca pe ei oricum ii port in suflet tot timpul.
Pe muzica de Chopin e bine...

2011-04-19T21:13:00.002+03:00

Ok...
nu stiu sigur daca e de la serialul pe care il urmaresc acum sau e de la altceva dar am o stare de fericire amara.Fericire amara pe care habar nu am cum reusesc sa o accept, de fapt cred ca nu prea o accept...
sunt pe cale sa imi petrec primul Paste departe de parintii mei...asa ca....pot sa ma numesc adult matur cu acte in regula?Primesc dreptul asta?
Am reusit sa fac cam tot ce mi-am propus, am prins camin pentru la anul, am ramas la fara taxa, nu intru in belele, cheltui bani putini, imi fac parintii fericit si ma simt mizerabil.Ating toate punctele pentru a lua premiul de "Cea mai mizerabila fericire!".No problem, e bine asa, tot ce trebuie sa fac e sa stau...foarte bine.Daca asa se doreste de sus, asa sa fie.Asta o sa fac.

2011-04-17T12:42:00.000+03:00

Am momente cand imi vine sa scriu pe google "ce vreau eu in aceasta viata" si, in mod incredibil, chiar cred ca o sa primesc un raspuns.Tot ce inseamna acest internet ma face sa cred asta.Ma face sa cred ca aici gasesc raspuns.

2011-04-17T00:32:00.004+03:00

tv?NU!

2011-04-16T23:13:00.000+03:00

Eu incep sa imi dau seama ca nu traiesc deloc in anul 2011.Dar deloc.In niciun fel.
Nu ma mai uit la tv de ceva timp, nu mai citesc niciun ziar, nu nimic.Marturisesc ca am avut o perioada in liceu cand citeam Jurnalul National zilnic.
Habar nu am ce se intampla prin tara si in mod sincer nu prea ma intereseaza.Urmaresc la tv doar snooker si tenis de camp.Nici macar la Mircea Badea nu ma mai uit.
Cand am chef sa aud pentru cateva secunde mizeriile de la tv, ma fac ca ma duc pana la magazin.Intotdeauna merge tv-ul la parter, se uita portarul/paznicul.Dar asa cum am zis, doar cateva secunde.Cand fac comparatie intre toate starile mele, care sunt atat de diferite si ametitoare si halucinante, de parca in mine de duce cel de-al Treilea Razboi Mondial si macar de ar fi asa, pentru ca se stie ca orice razboi a avut si un sfarsit, la mine nu cred ca se intrevede asa ceva nici macar in viitorul indepartat, deci cand compar ce se intampla in mine cu ce se intampla la tv, mi se face scarba.Acolo nimic nu e schimbat, parca se vorbeste despre aceasi subiect tot timpul, pe acelasi ton.Asta ma face sa il urasc profund pentru ca nu stiu cum reuseste, ma face geloasa, pentru ca nu stiu cum reuseste, nu ii stiu secretul.Si cum observ ca oricum nu prea are de gand sa mi-l spuna, aceeasi ura am pentru el.Este un ignorant, caruia nu ii pasa de nimic.Nu ma intreaba cum ma simt, daca sunt dispusa sa il ascult, nici nu mai discut de situatia in care eu sa vorbesc si el sa ma asculte.

Cu Oana Pellea.

2011-04-16T19:26:00.000+03:00

Eh, uite, azi am fost toata ziua alaturi de Oana Pellea.
Uite, mi-am permis ca de dimineata pana acum sa stau cu ea.Sa ma gandesc la ea.Sa caut in ea.Sa vad daca reusesc sa inteleg macar putin din tot ce spune ea.
Am ascultat toate clipurile de pe youtube si trilulilu cu Oana Pellea.Ma oftic ingrozitor ca nu reusesc sa ascult o emisiune la radio in care a fost invitata de curand.

Am reusit sa nu lucrez nimic la nimic, nu am iesit din casa, in seara asta nu ies la teatru.Nimic.Doar stau aici in camera mea.In niciun caz nu ma plictisesc sau ma plang de ceva.Nu.Uite, stau, caut ce imi place mie sa citesc si sa scriu, incerc sa mai invat ceva, incerc sa nu uit ce am invatat pana acum.

2011-04-16T18:13:00.001+03:00

"Trebuie sa traiesti foooooooarte delicat, ca altfel n-are niciun haz." Din piesa "Ma tot duc"

2011-04-15T21:59:00.000+03:00

Mi se intampla lucruri ...pentru care habar nu am cum sa multumesc.

2011-04-14T06:17:00.000+03:00

Din nou, am avut parte de inca un semn, care imi spune ca eu nu sunt singura.Ieri am avut o zi destul de plina, am asteptat 2 ore in stres pentru a afla daca prind camin (l-am prins pana la urma, tot Belvedereeeee) apoi seminar, ora de sport si seara am mers la teatru, la "Regina mama" cu o prietena.
Inainte sa inceapa piesa am vazut ca mi se descarca telefonul si m-am hotarat sa il inchid, pentru a nu imi crea probleme.
Si piesa a durat 3 ore juma, ea incepand la 7, am ajuns destul de tarziu acasa, cand am reusit in sfarsit sa imi bag telefonul la incarcat.Toate in regula pana in acest moment.
Insa adorm extrem de greu, dupa cum se vede, ma dupa 5 ore de somn si stau.Pentru ca ce pot sa fac la aceasta ora dis-de-dimineata?Aud ca imi suna telefonul.Imi spus ca asa ceva nu se poate, e ceva in neregula cu mine.Ma uit, mi-a dat bip mita.Hmm..o sun si imi pune banala intrebare "De ce ai avut telefonul descarcat aseara?" Ii raspund in acelasi mod "Pentru ca l-am avut descarcat.".Apoi imi explica faptul ca aseara a adormit ingrijorata.

da...nu sunt atat de singura pe cat credeam iar faptul ca m-am oprit sa cer si am inceput sa ma gandesc la ce sunt eu in stare sa dau face ca lucrurile sa stea cu totul altfel.

E ciudat de ce un tanar copilaros,in varsta de 25 de ani, daca este sincer, amuza multe persoane cu aceasta sinceritate.Iar daca vorbim de acelasi tanar, daca care vrea sa reuseasca ceva, este serios la locul lui de munca sa spunem, dar este si sincer, el reuseste sa isi castige multi invidiosi.

Cred ca cel mai mult conteaza ce exista in spatele fiecarui lucru.

Mai vreau sa scriu despre unele lucruri pe care le aud la teatru, pentru ca obisnuiesc sa merg acolo destul de des:
Cineva isi sufla nasul zgomotos.Partenera lui incepe sa rada.El spune "Eh, daca sunt racit nu am voie sa merg la teatru?"

2011-04-13T00:11:00.001+03:00

vreau sa scriu.... ma gandesc din ce in ce mai des sa scriu ceva.

2011-04-10T17:32:00.000+03:00

Personne asks God "now...What about us?"
Stai in fata viitorului si intrebi neputincios "now....what?"

Egoistul.

2011-04-01T00:08:00.000+03:00

In seara asta am auzit cele mai puternice aplauze din viata mea de 19 ani.Cele mai puternice....au venit ca o rapaiala, au durat minute intregi, iti dau lacrimile in mod instantaneu.
93. 93 ce? 93 de ani.Cine are 93 de ani?Un om.Si ce mai poate sa faca un om la 93 de ani?Sa astepte sa moare.Sa astepte sa moara?Nu.
Poate sa faca lucruri incredibile la 93 de ani.Pai....cam cat de incredibile sa fie aceste aplauze?Atat de incredibile incat nu par reale.
Este vorba de domnul Radu Beligan.

Mergeti, oameni buni.Duceti-va oriunde.Faceti orice.Acum aveti sansa sa faceti alta.Altadata poate sa fie prea tarziu.

Acum cateva zile am lasat pe cineva sa ma ia de mana si m-a ridicat la cer.

2011-03-17T20:19:00.001+02:00

In mod clar, totul este despre facultate de luni de la 8 pana joi la 3, totul este despre mine de joi de la 3 pana luni la 8.
Acum citesc poezii frumoase.

"Si eu am umblat odata cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
(îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
drumul). si parca nu e tot una?" (Mircea Ivanescu - Dar sunt si amintiri adevarate)

2011-03-05T23:19:00.000+02:00

Da.Stiam de ce au fost momente in care am evitat sa vin la tine.Stiam asta dar uitasem.Cred ca daca imi aminteam inainte sa vin sa te vad nu ma facea sa imi schimb decizia.Stiam eu ca nu trebuia sa fac asta.Nu ar fi trebuit.Poate ma simteam cu totul altfel daca nu te cunosteam.Daca nu te vedeam niciodata.Poate eram putin mai idioata si mai batuta in cap dar cu toate astea, poate ma simteam mai bine.Sigur nu mi-ar fi fost dor de tine in halul in care imi e acum.Sigur, daca nu te cunosteam acum as fi dormit linistita, dar probabil ca inca mi-as fi dorit un cadou de ziua mea.Dar acum nu imi doresc asta.Acum imi e doar dor de tine.

Ce sens are prezenta ta in viata mea?De ce te cunosc?De ce ma recunosti?De ce trebuie sa imi fie dor?Si de ce imi e dor si mai tare de tine cand constientizez ca oricum nu avem nicio sansa si nu e niciun rost ca relatia noastra sa mearga mai departe?Ce am eu de facut in momente ca astea?ce am de ales?Cui sa ii spus toate astea?Imi e atat de dor....

De ce trebuia sa imi arati ca pe aceasta lume pot exista si persoane ca tine?Si de ce ma faci sa imi amintesc atat de puternic faptul ca eu sunt la Cibernetica?De ce ma faci sa am impresia ca sunt pe drumul gresit?Si macar...daca faci asta, spune-mi incotro trebuie sau macar ar fi trebuit la un moment sa pornesc.De ce ma faci sa am atata incredere in mine din moment ce poate ca nu mai am sansa sa iti arat ca am reusit?De ce ma lasi sa cred ca pot in timp ce tu pleci?

Stiu ca tu poate ca nu ai nici macar un raspuns....dar eu vreau raspunsuri.Am nevoie de raspunsuri.

De ce ma-sa exista lucruri in viata asta care oricum nu dureaza niciodata?

Poate ca macar acum am inteles de ce imi era atat de bine in starea mea mizerabila.Dar in continuare, eu nu trebuie sa ma dau batuta, trebuie sa merg mai departe, trebuie sa aflu.

Imi e dor de tine!Ce ma enerveaza si mai tare e ca tu nu poti sa faci nimic.Asta ma lasa de fapt intr-o stare de liniste totala, ca si cum cineva important a plecat si a ramas doar atmosfera de dinainte.Stiu ca daca ai afla de toate asta te-ar intrista pentru putin timp...sau poate pentru mai mult.Dar tot departe o sa fii...fara sa vrei, fara sa vreau.

Nu pot sa accept ca dupa ce se intampla niste lucruri atat de frumoase, lucruri la care ai visat, practic niste visuri ti s-au indeplinit.Dar in momentele imediat dupa asemenea intamplari, tu trebuie sa te intorci in aceeasi camera a ta, sa iti pierzi timpul cu bullshituri, sa faci lucrurile pe care obisnuiai sa le faci inainte, sa iti permiti sa iti iei o pauza.Nu. Nu mai vreau asta.Nu mai vreau sa aman nimic.Trebuie sa imi promit, din acest moment, ca nu mai fac ce nu ma reprezinta, ce nu imi place, ce nu merita facut.Nu ma mai iert ptr nimic.Promit.Trebuie sa drow up.Acum e timpul meu.Chiar daca niciun viitor nu se arata.Trebuie sa visez in continuare.Vorba aia, hoping for the best but expecting the worts.
Uite, iti promit ca data viitoare cand te vad, sa nu mai am nicio chestie care sa ma deranjeze.Sa fiu un om mai bun.Promit.

In biblioteca.La 18 ani.Inca la 18 ani.

2011-03-03T11:33:00.000+02:00

Ultima zi la 18 ani...pana acum am fost la un curs, acum sunt in biblioteca, apoi merg din nou la cursuri.Diseara aleg ce sa fac in primele momente de 19 ani.Mi-as fi dorit sa am cateva ore in care sa nu am o varsta clara.Sa am timp, sa scap de etichetari, sa fiu in ceva difuz...
18 ani....a trecut o treime sau poate o patrime din viata.Atat de putin dar pare atat de mult...Atat de putin pentru ca inca nu am inteles de ce ma aflu eu in aceasta viata, cu aceste principii, atat de mult, pentru ca, nu e asa, ma stiu de o viata.
18 ani...sunt la facultatea Cibernetica, Statistica si Informatica Economica si ador teatrul, animalele, muntii.
18 ani.... cineva imi spune sa imi pastrez curajul de a scris, acea flacara.Uneori poate ca are dreptate.Cica un artist, in prima faza scrie cu inima si apoi cu mintea.Dar vin sa il intreb...pentru ce un artist trebuie sa arate ca e artist?Mi se pare putin egoist gestul asta.Parca tot ce conteaza e ideea pe care vrea sa o exprime.Restul, deloc.Problemele oamenilor, destinul de neinteles, poate faptul ca le e foame sau ca ei si-ar fi dorit sa nu se afle in locul acela atunci, poate ca ar fi vrut sa citeasca un curs.Dar nu...nimic nu mai conteaza in momentul in care un artist arata ca e un artist.Ce e mai important...sa fi egoist sau sa poti sa renunti la tine cu totul?Poate cel mai important moment e acela in care cele 2 tipuri se intalnesc.Dar el se simte ingrozitor si nici nu vrea sa arate.A racit.Nu zice nimic.Poate s-a speriat putin.Vorbeste despre analiza.
Este adorabila doamna de la biblioteca.Sper ca a avut o viata frumoasa.Dar nu prea cred asta.In 10 minute incepe cursul.

2011-02-26T15:35:00.000+02:00

E de bine faptul ca citesc o carte cam la cateva zile sau e de rau faptul ca pana in acest moment nu m-am atins de niciun curs?Cred ca e cazul sa ma apuc de aceste cursuri, nu mai conteaza daca o sa ma ajute cu ceva pe viitor sau nu o sa ma ajute.Este important faptul ca eu am decis sa merg cu aceasta facultate mai departe, deci inseamna ca asta am de facut de acum incolo.
Am invatat ca in momentele in care reusesti cat de putin sa iti stabilesti un drum pe care sa mergi, trebuie sa fii foarte bun si foarte tare ca sa ramai acolo, mergand.Eu inca nu am aceste calitati, trebuie din nou sa invat sa merg, apoi sa invat sa alerg.Parca pana si vremea de afara nu ma lasa sa incep sa traiesc.Cred ca din cauza asta nu pot sa o suport.
Recent, am intrat intr-o alta lume si acolo mi-am amintit de cat de bine ma simteam aici, cat de bine imi era aici si acest aici chiar pot sa numesc acasa.Chiar daca aceasta acasa dureaza maxim un an.Nu mi-a placut deloc acea lume in care am intrat, din cauza asta trebuie sa incep din nou sa invat sa zbor fara aripi.Sa zbor fara aripi.Cam atat de greu e, stiu, dar trebuie sa fac asta.Acum cat inca mai am timp sa fac asta, sa aleg momentele in care sa fac asta.Habar nu am unde fucking o sa ma duca acest drum pe care merg dar ce stiu e ca trebuie sa merg.Nu trebuie sa ma dezamagesc si nu am de ce, din moment ce stiu ca pot sa reusesc.Toate ideile mele sunt confirmate de catre cine imi doream eu sa mi le confirme, principiile sau mai bine ideile dupa care mergeam inca imi spus adevarate si inca sunt alaturi de mine, practic nu am pierdut nimic.Poae ca ma oprisem din zburat, poate ca stateam in adierea vantului si admiram ce se afla sub dar acum asta s-a terminat.Trebuie din nou sa imi ridic privirea si sa o las fixata in aceasta pozitie.Mi-am demonstrat si faptul ca atunci cand nu sunt singura sunt de fapt si mai singura, la un anumit capitol din viata mea.Si e bine ca mi-am demonstrat asta.
Acum, rezervare la un concert al Paulei Seling, apoi cursuri.

2011-02-24T00:37:00.000+02:00

Din nou sunt intr-o perioada in care inspiratia mea a plecat usor, tip-til tip-til.

Ce inseamna faptul ca pentru a ajunge foarte departe, intai trebuie sa ajungi foarte jos, ca sa vezi ce este acolo jos pentru a aprecia ce e acolo sus?
De ce oamenii apreciaza alti oameni doar niste calitati deosebite care au fost dezvoltate prin propria munca?
De ce oamenilor le place sa fie in mizeria lor, de cele mai multe ori, iar in momentul in care apare ul alt om, deci la fel de om ca si el, acest om incepe sa zbiere si sa urle pentru simplu fapt ca omul nou aparut ii deranjeaza noroiul in care sta?

Cred ca pentru a fi un profesor sau un parinte bun, trebuie sa fii foarte puternic.Extrem de puternic.Trebuie sa fii mize(admi)rabil de puternic, poate chiar sa reusesti sa faci din aceasta rezistenta la durere o stare.Poate din cauza asta ador pe P. Cred ca e printre putinii oameni care imi dau dreptate cel putin in legatura cu fraza de mai sus.

O sa ma simt al naibii de stanjenita in perioada in care o sa urmeze, respectiv in saptamana 1-8 martie.Folosind aceeasi cantitate, vreau sa vina si primavara.Ma deprima teribil zapada de afara.vreau sa prind viata impreuna cu toti copacii, cu toate florile, cu toata iarba, cu tot soarele care o sa urmeze.Insa urasc sa sarbatoresc acest ceva programat si promovat asa cum e el in ziua de azi.Cu alaiul ei cu flori.Si astfel nu pot sa accept.O sa ies afara de pe Terra in saptamana care vine.

2011-02-22T01:50:00.001+02:00

Maine e o noua zi.

2011-02-22T00:27:00.000+02:00

Cu un asemenea fundal care naste amintiri care probabil ca vor fi tinute minte pentru ceva timp.

Cum era poezia aia?

"El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."

Oare trebuie explicat Mihai Eminescu?

Anyway, a fost o zi grea azi.

Insa mi-am notat:

"A vedea jumatatea plina a unei sticle pe jumatate goala inseamna a gandi pozitiv sau a avea o viziune constructiva asupra lumii.A contempla o sticla goala, dar a te arata increzator intr-un viitor nu prea indepartat cand ea va fi plina inseamna a fi optimist. a contempla o sticla goala si a pretinde ca e plina inseamna a avea talent politic si abilitate diplomatica."

Imi spunea o prietena la un moment dat ca un subiect de discutie de-al nostru o face sa se simta mizerabil.Si i-am spus ca se intampla asta poate pentru ca o fac sa nea noroc cu al ei self.Si apoi ne-a impietrit un moment de tacere.

Pe de alta parte, probabil astepta de la mine ceva si eu i-am daruit altceva, la care nu se astepta.Ma intreb daca am schimbat ceva.

Imi amintesc cu nostalgie ca si eu am trecut prin asa ceva, la un moment dat.Si cum am trecut, cum n-am trecut, cert e ca mi-a schimbat viata.Dar nu cred ca pot sa ma ridic la acel nivel.Niciodata.

Nu stiu ce am facut azi.Nu stiu nici daca am facut ceva.Stiu doar ca society gates sunt foarte puternice si bine inradacinate.Ele reusesc sa stapaneasca atat de bine oamenii.

Stiu ca te asteptai la orice in afara de asta.Stiu.am fost constienta in fiecare minut.

Inchid cu:

You can love me or not,
But it the way i got sunrise looking in my eyes

And i know,
I can love your or not

2011-02-20T01:31:00.000+02:00

Dupa 5 zile de facut lucruri in mod constrant, azi (sambata) a trecut fara sa fac absolut nimic.Pot sa spun ca dintr-un anumit punct de vedere, excluzand o discutie care s-a intins pe cateva ore, nu am facut absolut nimic.

Fara referire la cum am pierdut eu ziua de azi, ma intreb daca de aici o sa inceapa regretele sau...?

Mozart imi da diferite stari.Uneori ma relaxeaza, alteori parca ma face sa imi fie teama.N-am spor.

2011-02-19T23:14:00.000+02:00

Peste ce am dat eu de curand....3 sud est - alaturi de ingeri
Nici macar nu gasesc cuvinte sa exprim ce stare imi produce.

Aseara a fost frumos, am ascultat live si in direct pe acest domn.

Te inteleg perfect.Insa trebuie sa intelegi ca eu sunt ceea ce arati tu, ceea ce expui tu, ceea ce gandesti tu.Si in mine, tu poti sa te corectezi.Daca ma ignori, nu schimbi nimic la tine si nici la mine.Daca nu ma ignori, poate mutam niste munti, poate schimbam niste mentalitati.Trebuie sa ai in vedere doar faptul ca nimic din comportamentul tau sau al meu nu exista fara un motiv.Atat despre tine.Esti strong si poti sa induri multe si cunosti multe, dar nu pot sa exprimi asta.Nu poti sa arati asta la prima vedere.Si cand vezi ca eu te percep asa te enerveaza, dar nu ar trebui.Cred ca iti cunosc potentialul si din cauza asta te las sa tii piept sinelui tau.

Imi e dor de acasa.Si mi se face dor de acasa si mai mult cand imi amintesc ca nu am ce sa gasesc acasa.Nu gasesc ce caut, de fapt.Asta e problema.

IDIOT!

2011-02-17T21:34:00.000+02:00

Cum o fi ca intr-un amfiteatru cu vreo 100 de persoane, un profesor in jumatatea cursului sa se opreasca din ce vorbeste el acolo si sa te intrebe ce ti se intampla de te uiti urat la el, continuand cu intrebarea daca ai luat nota mica la examen?Cum o fi?Ce sentimente ai avea?Oare te-ai simti rusinata ca o absurda de nota a reusit sa te scoata din starea ta?Sau te-ai bucura extrem de tare pentru faptul ca "uite mah ca te-a observat cineva!"?Sau ai avea in continuare starea pe care o aveai inainte, starea data de faptul ca acea persoana care parea ca are mintea deschisa si ca vrea ca noi sa invatam cu adevarat chestii care sa ne ajute pe viitor, deci tocmai acea persoana sa aiba conditii stupide cand vine vorba de examen?Care dintre stari ar fi prezenta in momentele alea?Poate te-ai gandi ca e mai bine sa il accepti asa, ai fost usor fericita pentru faptul ca nu te-ai inselat cu privire la el si cum toti oamenii au defectele lor, ar trebui sa il accepti si pe el asa cum e?Oare te-a facut sa nu pici la examenul care urmeaza in vara, la materia lui?Sau poate ca te-a facut sa inveti pe viitor unele chestii care o sa te ajute?
Oare ti-a schimbat putin viata?Oare din nou drumul pe care mergi a luat o curba cam de vreo 30 de grade?

O zi frumoasa si plina a fost si s-a incheiat cu o stare arzatoare de vazut un serial dintr-un film interesant, mancand chipsuri, stand cumva cu picioarele pe masa (urat, nu e asa?).

Pe de alta parte, trebuie sa fii IDIOT daca sti ca lucrezi la o biblioteca si porti tocuri, gen "in club ti s-a urat cu tocuri, acolo te duci in adidasi ca sa-ti misti mainile mai bine".
La fel de idiot trebuie sa fii ca sa joci WOW sau dota intr-o sala de lectura, pentru ca, nu e asa, acolo e liniste totala, nu il deranjeaza nimeni niciodata, toata lumea invata/citeste, el poate in sfarsit sa se joace linistit.Intr-o sana de lectura nu mai e mamica lui draga sa ii aminteasca cat e el de idiot, respectiv ca isi pierde ochii, timpul, muschilu` de la abdomen, etc.Pentru ca mamica lu crede ca are un copil educat si foarte inteligent, pentru cat timp isi consuma din SALA DE LECTURAAA!Stai linistit dragule, suta ta de clickuri in 30 de secunde nu deranjeaza pe absolut nimeni.
Idiot pe cat posibil te-a facut familia ta draga daca stai intr-o sala de lectura ca sa vorbesti cu prietena ta, ca a trecut mult timp de cand nu ai mai discutat de ea despre lucruri atat de importante si replica ta, "Pai daca la cursuri nu ne lasa sa vorbim, ne-am gandit ca aici e mai bine, fata si in plus nu e nimeni sa ne deranjeze.", este....

Sa mai vorbesc despre oamenii care iti spun tie in fata cat de idiot esti?Azi ajung la o chestie in care un nene de vreo 30 de ani vorbeste vreo 45 de minute despre caracter, munca si sansa, fara sa ceara niciun ban.Si cand eram cat pe ce sa cred ce balmajeste el acolo cand aproape sa ii spun ca are mare dreptate, hopa ca o intoarce. Cere vreo 280 de euro pe motiv ca prima impresie conteaza atat de mult, cum ca daca vrei sa ajungi departe trebuie sa ai un hair in trend, trebuie sa ai sprancele pensate de o "pensatoare" din cele 3 cele mai bune din tara, cum sa trebuie sa slabesti mult,avand in vedere ca la inceput a spus ca nu se mai cauta fete slabe care nu transmite nimic, cum ca trebuie sa ai vestimentatia nu stiu cum, banuiesc ca total schimbata ca nimic din ce ai nu e bun, la o adica cu cateva operatii estetice ai ajunge perfecta.Prietene, esti idiot?

Dupa cum se observa, ador cuvantul idiot.

Insa am avut parte si de lucruri frumoase.Azi apare la un curs un batranel, care parea ca propria lui cutie craniana nu ii apartine, era prea mica, iar marimea ochelarilor nu te lasa sa ii vezi culoarea ochilor.Mai pe tot parcursul cursului parca nu a indraznit sa se uite in ochii nosti, parca nu a vrut sa faca vreo greseala, parca nu a vrut sa isi faca prima impresie despre noi cu modul in care suntem noi imbracati sau cum stam noi in timp ce il ascultam.Si astfel el vorbea cu bancile, fereastra, tabla, parchetul.Parea un insensibil, caruia nu prea ii pasa de ce vorbeste si care abia asteapta sa plece, si cu asta chiar sa reuseasca sa nu ne vada.Insa in momentul in care a folosit replica "Copiii mei"....am inteles totul.

Si inca ceva, si cu asta inchei.La un seminar, o fatuca de vreo 20 si ceva, trecuti de 5, ne spune la un moment dat ca trebuie sa citim acolo, pe loc, timp de o jumatate de ora, vreo 10 pagini, dupa care ne intreaba ce am citit si primim, dupa felul in care am raspuns plusuri sau minusuri.Mi s-a parut asta de o incredibil de multa ...ignoranta?Nu stiu care e cuvantul potrivit, poate mai mare indiferenta sau ....nu stiu, tampenie?Pentru ca la fel de frumos am fi putut toti sa stam fiecare la casa lui si cu un web si aceleasi pagini am fi putut face o facultate.Insa tot ce a vrut ea acolo sa demonstreze s-a daramat in momentul in care noi ii raspundeam cuvant cu cuvant de pe acele idiotenii de pagini (de la care, apropo, nu am ramas cu nimic).Pentru ca noi am fost extrem de inteligenti, am invatat intr-o jumatate de ora 10 pagini, cuvant cu cuvant.

aparenta si esenta...?

2011-02-16T22:23:00.000+02:00

Facand ditamai efortul, am reusit sa ma mut cu laptup in pat.Parca acum am dreptul sa pierd timpul sau sa il folosesc pe nimicuri.Dar parca ceva nu ma lasa sa accept asta.Anyway....
Am am citit doar putin din "Caietele lui Cioran" insa am reusit sa pastrez cateva citate

So...
"Tot ce poate fi inteles nu merita sa fie inteles."
"Nu absenta credintei te nimiceste, ci lipsa de tensiune."
"Ateismul agresiv mi s-a parut totdeauna la fel de odios ca intoleranta religioasa."
"Dumnezeu le-a dat lui Adam si Evei fericire, cu conditia sa nu aspire si sa nu ajunga la stiinta si putere."

Am trecut la o carte a lui Andrei Plesu, care mi se pare spectaculoasa.Se numeste "Obscenitatea publica".
Scot doar un paragraf:
"Spectaculoasa e combinatia anapoda a speciilor, inadecvarea intre ambalaj si manifestarea lor sonora: intalnesti la tot pasul lei care behaie, capre care mugesc, porci care ciripesc, magari care misuna ca serpii, vaci care scancesc."

Azi am cunoscut o persoana care m-a impresionat.
Prima daca cand am vazut-o nici nu m-am deranjat sa fiu atenta cine e si ce vrea.A acceptat comportamentul meu si mi-a dat de inteles ca poate sa ma accepte asa.Apoi s-a prezentat.Apoi...a pus in fata o realitate pe care o tot ocolim, pe care incercam sa o facem irealitate, pe care o ignoram pur si simplu pentru ca ne e prea bine pentru a ne pierde timpul cu "prostii".Apoi a plecat.Da` nu prea.
Si acum sunt blocata, pentru ca in primul rand, cum poate sa fie atat de contrastanta diferenta din aparenta si esenta.Ma gandesc cam cate lucruri pot fi ratate in general, avand in vedere exemplul de mai sus.Si chiar exista oameni care se plictisesc....
Pe de alta parte, eu eram in vacanta, eu ma simteam bine, eu nu aveam nevoie de nicio realitate, eu credeam in acel roz vestit, eu nu eram pregatita ptr asa ceva.De precizat faptul ca acea realitate de care a vorbit ea nu mi-a picat ca o totala noutate, stiam ca asa o sa se intample.Dar nu eram pregatita.Nu.Si acum nu pot sa mai scap de acele idei.
Cum poate o fatuca asa mica si firava sa iti zgruncine creierii atat de tare?Ea spune ca ii e greu, dar inca nu stie ca o sa reuseasca.Spune ca ii e greu ...dar nu realizeaza inaltimea la care se afla.
Nu stiu daca ma repet, dar vorbeam la un moment dat cu P. despre existenta piramidei.Pentru ca toti avem viata grea, toti trecem prin neplaceri.Dar unde e diferenta?Pentru ca egali chiar nu suntem.Cred ca diferenta e facuta de inaltime.

2011-02-15T21:38:00.000+02:00

Am dat peste o piesa mult prea... care te face sa te duci si sa te tot intorci...

Azi, another day, nu e asa, mai interesanta decat ieri, mai putin interesanta decat maine, a fost placuta.Inca sunt la inceputul semestrului, ma simt prinsa de destule treburi care ma fac sa cred ca Bucurestiul nu ma plictiseste chiar deloc.Dar cred ca nu este vorba neaparat despre Bucuresti.
Vin cu citatele cu care obisnuiesc sa imi fac intrarea:

"Numai acela care se inseala asupra lui insusi ignorand motivele secrete ale actelor sale poate crea.Un creator ce-si este transparent lui insusi nu mai creeaza."
"...omul nu are noroc: tot ce gaseste nu-i foloseste decat un moment, apoi se intoarce impotriva lui."
"Am totul dintr-un epileptic, in afara de epilepsie."
"Ar trebui sa renuntam la a cauta esenta a orice. [...] Indaratul nimicului nu e nimic."
"Orice obsedat pare profund si genial.Nu e nici una nici alta."

Mai, fara suparare, dar omul trebuie sa uite de el cel putin o clipa cand iti priveste sprancenele si culoarea ochilor.
Mi-am amintit ca, dupa ce i-am fauct un cadou lui P., a doua zi m-a sunat sa imi multumeasca.Asta inseamna ca am inteles macar putin din tot ce trebuia sa inteleg, nu e asa?
Am scris odata ca oricum nu imi mai e dor de acasa, pentru ca nu mai am acasa.S-a dizolvat.S-a pierdut cumva in timp.
Amintiri:
Fiind in Campulung, cand am iesit dintr-un magazin aveam impresia ca trebuie sa imi pun la loc castile sau ceva sa fac sa revina pentru a imi reda sentimentul placut cu care ma obisnuisem pana atunci.Era o melodie atat de placuta si atat de greu de redat, de reconstruit.Probabil era melodia cu care am copilarit, cu care am crescut, care m-a facut mare pentru a merge la facultate, pentru a deveni om.Dar aceasta melodie a uitat de pretul pe care trebuie platit pentru a fi ascultata.Chiar si de pretul pe care trebuie sa il respecti macar pentru a fi sesizata.Aceasta melodie....oare duce undeva?Oare exista ceva in spatele ei?Oare poate fi recompusa?Acea melodie...care iti spune cate poti sa reusesti, dar nu iti spune cum poti sa le reusesti.
E ciudat pentru ca, spre exemplu, oamenii daca aud alti oameni care au compus niste melodii foarte frumoase nu se gandesc la munca depusa.Ei spun "Ooooh incredibil, ce talent!".Dar de fapt, acesti oameni nu vad nimic.
[Cu Mozart pe fundal]
Cand stateam in sufragerie si citeam, intinsa pe canapea, auzind tvul din dormitor si niste seminte rontaite, aveam impresia ca mami e din nou acolo, ca nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a transformat, ca parca toate amintirile din Bucuresti apartin altcuiva, poate vreunui personaj dintr-un film.Aveam impresia ca sunt din nou la liceu.Inchizand ochii, parca eram din nou entuziasmata, plina de curiozitate, cu sentimente atat de amestecate, cuprinzand euforie, teama dar si melancolie, pentru ca imi aminteam mereu ca trebuie sa ma despart de profii din liceu, toate acestea doar pentru ideea de a pleca la facultate...
Cand eram in dormitor cu verisoara, fiind intuneric afara, simteam ca mami e la biserica, destul de ingrijorata pentru ca daca imi trecea prin cap mai mult de o data ideea ca ei i se poate intampla ceva pe strada dar incercam si sa ma linistesc pentru ca, din moment ce ea vine de la biserica, de la casa lui Dumnezeu, practic ea vine de la o intalnire cu Dumnezeu, nu are cum sa fie posibil sa se intample ceva rau.Si adevarul e ca nu i s-a intamplat niciodata nimic.Probabil pentru ca acea intalnire a fost reala.Dar nu puteam sa ma consolez in totalitate.Si stateam ca pe ace, in asteptate.Si stateam si incearcam sa ma las prinsa de ce e pe la tv, de ceva de pe net.Si doar in momentul in care auzeam usa rasuflat usurata si Ii multumeam in gand.Dar revenind la perioada asta recenta, mami nu a mai venit.Nu s-a mai auzit nicio usa trantita.Dar nici nu cred ca s-a luat cineva de pe strada de ea.Cred ca doar a ratat revenirea.Poate nu a mai plecat de acolo niciodata.Poate ca acum Dumnezeu e tot timpul cu ea.Oricum ceva s-a schimbat cu siguranta.Ceva nu mai e la fel ca inainte.Parca a ratat cumva revenirea.A uitat sa mai provoace acel zgomot in momentul in care se inchide usa.Dar la starea mea nu prea s-au schimbat multe.Si este dureros.Al naibii de dureros si de apasator.Dar din nou, imi amintesc ca nu are cum sa i se intample ceva avandu-l pe Dumnezeu aproape.Tot ce pot sa sper e ca acel Dumnezeu care i-a fost atat de aproape pana acum sa ii fie la fel pentru totdeauna si mai sper sa mai am acel sentiment de eliberare.Si nu pot sa scriu doar de cateva ori.Sa il mai am.Cred cu greu cred ca o sa fie posibila a doua varianta.

2011-02-14T20:11:00.000+02:00

Da, cu alte cuvinte am ratat şi acest Valentine`s Day pe care oricum nu l-am înţeles cu o zi întreagă de cursuri şi cu lecturi plăcute.Eh.Data viitoare poate o să fie altfel.Până atunci...
Am scos azi nişte vorbe de-ale lui Emil Cioran pe care le scriu.

"Trebuie să te distrugi ca să te regăseşti; esenţa este sacrificiul."
"Numai munca ne poate face să uităm esenţialul, adică la ce nu trebuie să ne gândim dacă vrem să întreprindem ceva şi să lăsăm o urmă.
"E drept, fără îndoială, ca ceea ce ne priveşte cel mai mult să nu poată fi scris în act, ca esenţialul vieţii noastre să rămână ascuns şi neactualizat."
"Pesiminstii n-au dreptate: văzută de departe viaţă nu are nimic tragic, ea nu e tragică decât de aproape, văzută în amănunt.Privirea de ansamblu o face inutilă şi comică.Ceea ce e adevărat şi în legătură cu experienţa noastră intimă."

Azi în metrou am observat o bătrânică de vreo 65 de ani cu lentilele puţin mai subţiri decât o copertă de cd care făcea un Sudoku.Cam cu asta fac eu legătura când spun că e bine să învăţam de la oricine.

Tind să spun, myself, că am început foarte în forţă acest semestru, ce am făcut până acum la facultate mi se pare interesant şi util şi bine-înţeles, mi se pare şi mai interesant ce am făcut pe lângă facultate.Să îmi amintesc mereu de acest avânt în care m-am avanturat, right?

Mai e un citat pe care îl tot ocolesc şi nu prea îmi vine să îl pun pe aici, pentru nu prea sunt de acord şi pentru că nu prea îl înţeleg. "Jurnalul înlocuieşte în chip umil un prieten." Nu ştiu de ce îmi place să cred că asta nu e adevărat.

Mi-a rămas întipărit pe creierii capului o replică de-a lui P. "Cât de mult timp se pierde pentru admitere...".Ştiu că e adevărat asta şi mi se pare foarte trist.E exact ca acel "Eminescu omorât pe băncile liceului.".Este îngrozitor de terifiant (dacă mi se permite această adresare) faptul că se întâmplă aşa ceva.Societatea este îngrozitoare.Cred că tărie că dacă am realiza măcar 25% influenţa societăţii asupra noastră am începe să trăim cu noi înşine în mai multă pace.Dar nu înţeleg de ce există această îngrozitoare societate.Pentru ce Dumnezeu vreodată trebuie să lăsăm societatea să facă parte din nou sau pentru ce trebuie să ne includem în societate?Ca rubrică aia, întrebare de pus pe gând.

2011-02-13T00:13:00.000+02:00

N-am somn.
Mi-am recuperat azi toti creierii si toate materiile cenusii iar acum sunt gata sa le irosesc.
Mi-am amintit de o intamplare din frumosul meu oras natal, in care dupa ce ma plimbasem ceva timp prin el, am intrat intr-un magazin sa cumpar o chestie iar cand am iesit aveam instinctul de a imi folosi mp3-ul sau parca ceva lipsea si nu voiam sa ii simt lipsa.Inainte de a intra in acel magazin aveam impresia ca pe fundal se aude o melodie foarte frumoasa si cand am iesit, voiam sa o ascult din nou.Probabil se auzeau vibratiile acelui orasel, vibratii care nu erau atat de multe incat sa se anuleze una pe alta.
Acolo era ceva special...acel orasel a rezistat, in timp ce eu am trecut prin atatea si atatea...

2011-02-12T16:50:00.001+02:00

Nu e aşa că e mult mai uşor şi mai bine când ştii că începând cu momentul în care te afli ai de parcurs un singur drum?Un singur drum.Ştii că nu mai eşti în bătaia vântului, că nu mai ai dreptul să îţi spui "ce o fi, o fi", nu ai dreptul să te plângi pentru că eşti conştient de faptul că sunt atâtea persoane care au o situaţie mai grea decât tine.Ba mai mult, şi persoanele cu care puteai să comunici înainte, să le spui direct ce te derajeaza, ce te enervează, ce îţi lipseşte, acum nu mai poţi să faci asta.Acum eşti tu, pe drumul tău, singur, nu ai responsabilităţi faţă de nimeni pentru că, nu e aşa, toată lumea greşeşti şi se pot întâmpla nenorociri la tot pasul.Acum ai responsabilităţi doar faţă de tine.Acum trebuie să te respecţi doar pe tine.Acum trebuie să faci eforturi să îţi fie doar ţie bine.Atât.
Dar ce-a fost în capul tău, prietene idiot?Cum ai putut să uiţi de tine?Nu ai mai avut inteligenţa aceea care te face să îţi canalizezi forţele.sau poate că ai avut-o, dar pur şi simplu ai clacat.Ai căzut.Oricum asta nu te face mai puţin valoros, nu te face mai puţin capabil decât ceilalţi, dar îţi aminteşti că lupta se dădea între tine şi tine, nu între tine şi ceilalţi?Unde te-ai pierdut în asemenea momente importante, decisive în viaţa ta?Nu e ca şi cum ai pierdut tot ce aveai, dar sigur că se putea şi mai bine.Dar dacă, presupunând că aveai aceiaşi creieri pe care îi ai acum, dar dacă nu cădeai, poate cădeai pe viitor, aducând astfel urmări mult mai grele de îndurat.
Dar ce înseamnă fericirea?Ce înseamnă?Înseamnă acele substanţe eliberate de creieri?Oare asta înseamnă?Dar acea stare mizerabilă ce înseamnă?De ce nu avem puterea de a înlătura aceste stări şi de a ne vedea pur şi simplu de drumul pe care suntem conştienţi că trebuie să-l urmăm?Sau putem să facem asta?Ar trebui să încerci asta, dar să nu mai uiţi pentru nicio secundă de tine.De cine eşti, de unde ai plecat, de gândurile persoanelor care au trecut sau care fac parte din viaţa ta.
Poate că pleci cu conştiinţa că pentru nicio clipă nu te-ai plictisit sau nu te-ai dat bătut.De fiecare dacă ai dărâmat acele ziduri şi poate că uneori s-a făcut exces de arme folosite şi alteori ai dărâmat acel zid în mod eronat.Nu te (mai) lasă dus de val.Echilibrează balanţa de fiecare data când e nevoie, şi nu cu lucuri mizerabile sau greşite, ci cu lucruri care îţi plac.Acum porneşte la drum.Începe semestrul 2 din anul I.

No title.

2011-02-11T12:08:00.000+02:00

S-a terminat perioada sesiunii.Miros a tigari si a narghilea.Imi gust sangele propriu.
E foarte bine cand inveti sa te asculti si e si mai bine cand inveti sa asculti doar pe ceilalti, sa iti dai tie cumva shut-down si sa ii asculti.Pur si simplu, sa ii asculti pe ei.Sa nu conteze in niciun fel ce crezi tu, cum gandesti tu, cum ai crede tu ar fi, ca ar drege.
Ma doare capul, dar parca intr-un mod placut.E ca si cum ma anunta ca niste schimbari in bine se petrec in mine si astfel reusesc sa ii fiu alaturi si sa nu renunt, luan orice fel de pastila sau alt remediu pentru a trece durerea de cap.Si am observat ca e foarte important asta.Unele lucruri se petrec si aceste lucruri au tendinta sa provoace mult rau in timpul prezent.Dar multi uita de faptul ca un viitor e foarte posibil sa apara, un trecut, la fel, e cat se poate de sigur ca a existat candva si cumva.Dar nu.Acum se gasesc rezolvari la orice fel de probleme.Si se gasesc solutii care chiar dar rezultate in momentul acela.Un om destept mi-a spus ca in momentul in care se intampla ca toate problemele sa fie rezolvate in mod usor si simplu, inseamna ca nivelul la care se discuta asta foarte jos, ca auditoriul este slab.Un om desptept care mi-a aratat cat de multe mai am de invatat, care m-a invatat.Care m-a invatat.Si in mod spectaculos, in momentele in care toata lumea era in jurul meu, in perioada in care nu imi doream absolut nimic, acel om imi provoca cele mai mari neplaceri.Reusea de fiecare data sa ma scoata din ritmul pe care il aveam.Ritm cu care ma intelegeam de minune, dar care nu ma pregatea in niciun fel pentru viitor.Viitor care desigur ca presupune schimbari.Si acum iata ca acel om, pentru mine este extrem de pretios.Si cu acel om simt ca totusi timpul meu nu trece degeaba, simt ca nu ratez nimic.Si acum, dupa o furtuna, acel om este atat de aproape de mine, ma cunoaste atat de bine si are atat de multa incredere in mine.Si as vrea sa pot sa explic si altor persoane de langa mine cum e sa ai acest om, cat de important e sa nu fii superficial si rasfatat, cat de important este sa ai constiinta fiecarei zile.
M-am decis ca acum, dupa ce m-am renascut, pentru ca doar am trecut prin prima sesiunea, sa nu mai discut cu oameni despre orice subiect.
Citeam intr-o carte ca oamenii sunt fericiti ca intalnesc pesoane noi, pentru ca astfel au posibilitatea sa renunte la trecutul lor, si au posibilitatea sa fie oricine doresc ei.Si a doua parte am crezut-o cu tarie si m-am bucurat mult de acea idee.Pana cand mi-am dat seama ca de fapt...nu e important sa poti sa fii cine vrei sa fii, e important sa accepti cine ai fost, sa iti clarifici pozitia in care te afli acum si sa fii pregatit pentru schimbarea pe care o doresti pe viitor.Incepusem sa ma pierd la un moment dat pentru atatea idei diferite incat incepusem sa uit cine sunt.Sa uit cine sunt.Dar, o simpla si impulsiva idee m-a ridicat.O idee care a venit mai mult din interiorul meu.O idee care am promis ca o indeplinesc cu prima ocazie.Si am indeplinit-o, chiar daca in momentele in care urma sa indeplinesc aceasta idee, nu am fost atat de sigura pe mine, si nici nu banuiam rezultatele.
Tot ce vreau sa spun e ca ...viata in cuprinzatatea ei, e facuta din momente.Nu sunt secunde, minute, zile.Doar din momente.
Si am mai invatat ca acea replica legata de "lasa ca ai tot timpul din lume" este o M.A.R.E. capcana.Este o prapastie uriasa in care cazi din zbor.O prapastie infinita, care contine doar cateva tulpini de care chiar daca te agati nu esti sigur salvat.O prapastie care indraznese chiar sa iti dea impresia ca tu defapt zbori deasupra tuturor.Pe cand tu esti ajuns in acea zona in care nu mai e nimeni pe laga tine, atat de mult ai cazut.

Am multe de spus si cred ca in acelasi timp nu am nimic de zis.
Am fost acasa pentru cateva zile.Si am observat ca nimic nu s-a schimbat in oras, parca sunt aceeasi cand ma plimb pe strazile orasului natal, dar in momentul in care intru in casa simt ca totul s-a schimbat.Nici cel mai mic detaliu nu mai e la fel ca inainte.
Cand stau in casa simt ca ceva s-a petrecut si acel ceva a facut sa schimbe totul.
Insa pentru cateva clipe am reusit sa ma bucur de sentimentul de acasa.Si in mod ciudat, s-a intamplat asta cand eram singura.Cand am stat cu ochii inchisi exact in locul in care stateam inainte, liceean fiind.Diferenta a fost din nou, atunci eram deranjata de ce auzeam, acum parca sangele mi se incarca, parca prindeam viata, parca simteam ca nu am ratat nimic, parca simteam ca totul e in regula, totul e la locul lui, parca ma simteam pe drumul cel bun.
Au fost nenumarate momente in care simteam ca mita trebuie sa apara de undeva, daca era zi trebuia sa apara din oras, ma trezeam din cand in cand ca trebuie sa fac curant prin casa pentru ca stiam ca se supara daca gaseste dezordine.Daca era seara, simteam ca trebuie sa vina de la biserica, simteam ca nu trebuie sa imi fac griji ca se facuse tarziu si ca ea inca nu mai aparea, simteam ca o sa se intoarca bine, pentru ca doar fusese pentru Dumnezeu acolo.
Insa am tot asteptat-o...si nu a aparut de nicaieri.Si am fost nevoit sa plec de acolo, pentru ca am inteles ca nu am pe cine sa astept.Am inteles ca trebuie sa fac eu niste lucruri ca ea sa apara de undeva.
In prima zi cand am fost sa vizitez liceul am reusit doar sa mangai cainele din curtea scolii, acelasi caine si de pe vremea aceea.Si am salutat pe doamna vanzatoare.Si am mancat niste batoane pe care obisnuiam sa le mananc atunci, pentru a-mi aminti.Mi-a fost asa frica sa nu ma intalnesc cu profii din liceu...dar a doua zi am prins curaj, m-am dus in vizita de reamintire cu fosti colegi, am vorbit cu toti profii, m-am simtit bine.

2011-01-28T17:29:00.000+02:00

In cazul in care pun cafea cu furculita intreb "Cate furculite vrei de cafea?" ?

Plus.... .....

Long white arms
Losing their strength and form
Sixty year man on twenty year old skin
Skeleton, your eyes have lost their warmth
Look to your father for some support

Hush, hush, hush

Says your daddy's touch
Sleep sleep sleep
Says the hundredth sheep
Peace peace peace
May you go in peace

Cruel joke you waited so long to show
The one that you wanted wasn't a girl
All your life you kept it hidden inside
Now when you step
You stumble
You die

Oh maybe next time
You'll be Henry the 8th
Wake up tomorrow, alexander the great
Open your eyes in a new life again
Oh maybe next time
You'll be given a chance

Hush, hush, hush
Hush...

2011-01-22T20:49:00.001+02:00

You love someone, you open yourself up to suffering, that's the sad truth.Maybe they`ll break your heart, maybe you'll break their heart and never be able to look at yourself in the same way.Those are the risks.
The thought of losing so much control over personal happiness is unbearable.That's the burden.

Like wings,they have weight,We feel that weight on our backs, but they are a burden that lifts us.Burdens which allow us to fly ...allow us to fly.

2011-01-09T00:39:00.001+02:00

Intru de prea multe ori pe net sa imi verific mailul.
Dau prea multi bani pentru chestii care nu sunt importante.
Uit de lucrurile care ma fac sa ma simt bine, uit sa simt gustul mancarii.
Imi place ca nu pierd notiunea timpului.
Sunt optimista ca imi simt bateriile incarcate.
Abia astept sa imi iau role si sa am vreme sa pot sa le folosesc in mod adecvat.
cred ca o sa scriu pe aici din ce in ce mai rar.cred doar.Unele ganduri nu mai vrea sa le pierd de aici.Vreau sa le tin in mine.Myself, doar sunt mai aproape de tine...atata tot.

2011-01-02T02:06:00.000+02:00

Mă întrebăm dacă îmi e dor de Bucureşti. Hmm...nu rău, pentru că acum sunt cu persoanele cărora le-am dus dorul rău, dar îmi e dor să mă plimb singură, când am chef.Să merg oriunde, să gândesc oricum, să plec oricând din orice loc.Abia aştept să învăţ să merg pe roleeee, asta e prima dorinţă pentru Bucureşti.

Pe de altă parte, am văzut că sunt persoane care folosesc vorbe mari şi persoane care nu fac asta.Primele, de cele mai multe ori folosesc minciuni, fără sens şi fără viitor, celelalte cred că sunt doar sincere.Mă întreb de partea cui să fiu ...

Niciodată în Bucureşti nu adormeam la ora asta....

!!!!!

2011-01-02T01:24:00.000+02:00

Visez să văd vântul...ca atunci când îl văd ridicând un fir de praf.Dar vreau să îl văd cu totul atunci când sunt singură în cameră şi uşa se mişcă uşor.Vreau să îl văd pe unde călătoreşte, pe cine vrea să atingă.Vreau să îl văd cum reacţionează când se întâlneşte cu un cactus.Sau la o tragedie, o piesă de teatru, mai îndrăzneşte să se plimbe?Aş vrea să văd cum s-ar jucă Cocoriciu cu el.Sau cum se plimbă în Biserică.Aici s-ar ridica la fel ca praful într-o rază,în întuneric?Sau poate ar coborî, poate se simte mult prea murdar.

M-a oprit din visare o melodie care spune prea multe minciuni şi care e mult prea tristă.

aaaaaaaaaaam scos cele mai puţine moves eveeeeer la spider solitaaaire!!!

:)

2010-12-28T22:29:00.000+02:00

Stau pe un fotoliu comod, picior peste picior pe o masuta, cu laptopul pe picioare, tin sub mana dreapta un caine pe nume miki dupa parerea mamei mele, in realitate e un saint bernard care are la gat o esarfa legata de mine, ascult "Rugati-va sa nu va creasca aripi" a lui Octavian Paler, o carte audio si parca ma simt bine.Nu pot sa ma opresc sa ma joc spider solitaire, acum mananc niste rodii.Parca incep sa ma regasesc.

-_-

2010-12-25T00:50:00.000+02:00

Parerea mea despre Mos Craciun?
Pai.., nu am nimic cu el, prezenta lui mi se pare plina de farmec si de magie dar parca mi se pare cazut intr-un bad moment.Noi toti ar trebui sa ne amintim in perioada asta de nasterea lui Iisus.Nu de venirea lui Mos Craciun, nu de multitudinea de mancare care duce la o stare mizerabila.Cred ca daca as fi sarbatorit pe Mos Craciun in alta perioada ar fi fost perfect.L-as fi simtit cu totul.Dar acum nu pot, nici nu inteleg ce inseamna "Craciun fericit!" Ce sens are sa urezi "craciun fericit"?Ce inseamna Craciun fericit? sarbatori fericite, multa sanatate, mult noroc. WTF? Ce inseamna urarile astea?Eu, daca primesc asemenea urari, pe de o parte bine-inteles ca multumesc celui care mi le-a urat, si fac asta cu multa sinceritate, dar pe de alta parte ma gandesc ce pot sa insemne aceste urari; daca multa lume imi ureaza multa sanatate inseamna ca nu trebuie sa mai am eu grija de sanatatea mea?Sau daca nu imi ureaza nimeni mult noroc inseamna ca nu am noroc pe lume?
Inteleg totusi ca aceste urari ascund niste ganduri like "uite frate ca ma gandesc la tine".Dar mi se pare dovada maxima de lene faptul ca macar nu se face efortul unor urari care chiar isi au locul.sau nu stiu, orice altceva in afara de multa sanatate,blablabla. Ar fi sweet ca macar sa fie amintit si Iisus in acel mesaj.Sau ceva divin.Ca noi oricum suntem niste nimeni pe pamant, asa cum spune un om.
Se cauta mesaje pe net, copy-paste in intreaga lista de telefon.Apoi , cel care trimite asemenea mesaje, traieste cu sentimentul ca a facut si el un bine.

Craciun fericit... ?

2010-12-24T01:13:00.000+02:00

Parca imi e teama sa intru aici...
Trec prin momente pe care aproape ca nu le inteleg, pe de o parte, pe de alta, inteleg perfect ce mi se intampla, adica am o explicatie dar care nu cred ca e cea adevarata.
Ascult "thriller" a lui Michael Jackson si parca ma linisteste.Parca simt ceva ce simteam si inainte.Imi inlatura impresia ca sunt picata aici si acum de nu stiu unde, parca imi da o continuitate.
Sunt afectata profund de asta, si daca inainte nu intelegeam rolul urarilor gen "sarbatori fericite!" acum, daca le aud, mi se par total nelalocul lor.
Sunt pe alta planeta, prezenta mea aici imi da impresia ca sunt in vara (pentru ca numai vara veneam aici), parintii ma lasa fara cuvinte, viitorul pe care trebuie sa il decid imi pare contradictoriu si nu imi da sansa sa mut niciun deget, pentru ca acum, orice as decide ar fi impotriva principiilor mele.Abia acum observ lipsa celui mai bun prieten, acum cand am gasit intr-un chestionar intrebare legata de asa ceva.Sunt total pe langa sentimentul de Craciun sau de sarbatori in general.Probabil ca in serile urmatoare nu o sa fac nimic special, chiar daca si asta imi incalca principiile.Poate ma mai ridic pana atunci.

Dorobanti! The heart of the soul.

2010-12-15T21:10:00.000+02:00

Maaai... am fost zilele trecute pe bulevarul Dorobanti.
Inainte sa ajung acolo, in metrou, eram foarte incantata de ideea asta, zic " woow Dorobanti", toata lumea vorbeste de asa ceva, parca ar fi buricul pamantului.Trebuia sa ajung acolo ca sa iau bilete catre Madrid.
Ajung eu pe Dorobanti...nimic special, o strada la fel ca alta, daaaar incep sa observ numele strazilor de pe Dorobanti, acestea fiind: Madrid - hmm iata, nici nu mai am nevoie de bilet sa ajung in Madrid.Ma amuz, merg mai departe.Urmeaza - strada Washington. -_-Ma simt ciudat. Mai departe - urmeaza Lisabona, Bruxelles, Roma, Paris si Ankara. Pe Ankara trebuia sa ajung.Raman (o-0) stiam eu ca inca nu descoperisem ce era mai important in Bucuresti. In Bucuresti poti sa mergi dintr-un colt al lumii intr-altul in cateva secunde.De necrezut.

Madrid?

2010-12-13T19:24:00.001+02:00

Pe de o parte, sambata seara am fost in Gyuri`s Pub, unde au cantat Paula Seling si Ovi. A fost incredibil de placut, ma simt altfel de atunci, seara in care am mers la camin de atunci parca a fost cu totul speciala...

Pe de alta parte....plec....parasesc tara.Chiar asa ma simt.Parca parasesc tara.Plec la parintii mei, care acum sunt in Madrid.Plec pe data de 17 decembrie, ma intorc pe 6 ianuarie, dar simt ca nu e doar pentru atat.Nu acum, pe viitor... .Pe de o parte ma simt foarte bine ca mi se intampla asta.Anul trecut aveam planurile astea si eram foarte incantata.Dar... parca nu ma mai simt asa bine.Ma simt ca si cum las in urma mea tot ce am trait aici, ca si cum as pleca pentru totdeauna.Am sentimentul ala de parasire a unei cladiri in care te simteai destul de bine iar toate celelalte persoane se uita la tine cum pleci.Parca imi las in urma toti stramosii, imi scot radacinile de aici o sa mi se infig intr-un alt pamanant.Dar parca e bine ca fac asta....adica...merg acolo unde exista persoanele care ma iubesc cel mai mult.Merg pentru ca daca cineva sa luptat cu totul pentru mine, sigur ca trebuie sa dau si eu totul pentru altcineva.

Am chestii de facut pentru scoala si in acelasi timp mi se intampla si asta si nu stiu cum sa reactionez.Acum parca sunt usor blocata.Dimineata daca suna telefonul mult prea de dimineata, pur si simplu il opresc si adorm din nou pentru 15 min, dupa care ma trezesc singura si ma grabesc sa nu ajung tarziu.Si daca nu ajung la timp e pentru ca am asteptam metroul pentru mult prea mult timp.Deci, superficial, pot spune ca nu e vina mea.

Vad persoane pe care am impresia ca le stiu de mult timp, chiar daca nu le-am mai vazut niciodata inainte.Si cu una dintre ele chiar am inceput sa vorbim si ne intelegem foarte bine.Ma intreb ce inseamna asta.Este vorba de Romania sau si in Madrid mi se poate intampla asta? Pentru ca, pana acum imi e greu sa las tara asta in spatele meu doar pentru relatia mea cu unele persoane pe care le cunosc sau nu le cunosc. Mi se intampla asta pentru ca sunt in tara mea sau pentru ca interactionez cu oamenii?

Bine te-am regasit, myself!

2010-12-04T22:48:00.000+02:00

Am multe care imi trec prin cap si pe care trebuie sa le gandesc si sa inteleg si sa invat.si daca nu fac asta inseamna ca nu ma respect.

Da, am inchis mess-ul si orice altceva care sa imi distraga atentia.Muzica e oprita.Acum sunt doar cu mine.

De cand sunt in Bucuresti am acumulat niste intrebari si niste...ganduri care ma tot deranjau cand ma simteam bine dar am reusit sa le dau la o parte destul de usor.Dar in seara asta, nu stiu cum, dau peste acest video.Si acele intrebari si ganduri au revenit cu multa putere si hotarare incat m-au dezarmat total.
Din vreme in vreme am momente in care ma opresc si ma intreb.Pun doar semnul intrebarii.Nu formulez intrebarea.Imi imaginez doar "?".Si imi vin raspunsuri.Raspunsuri ale unor intrebari neformulate de la persoane importante sau mai putin importante, persoane care au trecut prin viata mea.

Aproape zilnic, cand merg spre facultate, vad un batran cersetor, care tine langa el o hartie pe care scrie ceva legat de faptul ca el e regizor si ii e foame.Vreau sa vorbesc cu el.Vad batrani care stau in frig....de ce ii vad? De ce nu mai vreau sa ii vad?De ce societatea inghite oameni? Nu vrea sa ma las inghitita.Nu.Nu.Nu.NU!

Nu vreau sa renunt la visele mele doar de teama ca ... nu stiu, am sansa sa ratez.Uneori as vrea sa am mai mult curaj.Nu vreau sa ma despart de mine.Vreau sa imi amintesc de parintii mei, de locul din care am plecat, de ce fel de persoana e bunica mea din partea mamei mele, vreau sa nu uit de P. si vreau ca in momentele in care ma vad cu aceste persoane sa am curajul sa stau drept in fata lor.Sa le spun ca ce am ajuns, am ajuns datorita lor.Si vreau ca ei sa se bucure de ceea ce sunt.

Abia acum inteleg ceva din asta . Trebuie sa imi fac timp.Am nevoie de timp.Dar nu de timp care sa se scurga.De timp pe care sa il simt cum se naste in mine si ramane in mine.De timp care sa imi spuna ca am reusit sa il domin si sa il opresc.

Toti fug.Si fug de orice.Saptamana asta am avut un test la bti (nu conteaza ce inseamna ) si in cursul urmator (engleza) s-a simtit primul moment de tacere maxima in care, sunt sigura, toti se intrebau ce e cu ei acolo.Primul moment, dupa 2 luni de facultate.In halul asta se alearga.

Acum, daca faci ce iti place si daca aceasta placere nu este in concordanta cu societatea, esti marginalizat.Si daca accepti aceasta marginalizari si esti hotarat sa nu renunti la tine, reusesti sa gasesti pe cineva care gandeste ca tine si abia atunci iti dai seama ca ai ales drumul bun.

Eu, de obicei cand ma simt bine, incetez sa mai caut.Ma opresc si doar ma simt bine.In vara ma asteptam sa fie mai rau aici, dar nu a fost, si m-am tot simtit bine.Abia acum incep sa scot capul.Nu vreau sa iti pierd starea de bine dar nici nu vreau sa fiu inghitita de societate.Chiar daca e foarte lejer si poti sa motivezi foarte usor ca ti s-a intamplat asta.Nu.Nu mai vreau sa dau vina pe nimeni si nici nu mai vreau sa spun "Nu am facut asta pentru ca....".Nu...

2010-12-03T21:11:00.001+02:00

wooooooooooooo......
Acum putin timp mi s-a facut cald si m-am gandit ca ar fi bine sa deschid geamul.Dupa ce am facut asta, bineinteles ca am aruncat o privire afara.Si apoi pe cer.Ma intrebam "de daca asta pe unde umbla luna?".Si observ stupefiata pe cer 2 lumini nedefinite, miscandu-se la o distanta constanta una de alta, sub forma unui semicerc.Ma uit in gol spre blocul din fata mea, apoi ma mai uit o data pe cer.Cu privirea usor timida pe cer, sa vad daca a fost doar imaginatia mea..Hmm inca NU au disparut acele lumini.Ma intreb daca asta e intamplarea vietii mele.Si ma tot holdez la acele dragutele OZNuri.Incep sa ma gandesc " mooaaa....ce norocoasa sunt!Prima persoana care vede OZNuri pe bune, pentru mai mult timp." Spun asta pentru ca nu am vazut nimic pe la tv despre asa ceva, deci concluzionez "sigur sunt prima".Si ma holdez in continuare...Si incerc sa inteleg ce mesaj imi trimit aceste 2 mogaldete jucause.Si stau si ma gandesc...Ce pisici ar inseamna un semicerc?Hmm...imi zic ca daca asta e esenta universului e logic sa nu inteleg din prima.Si ma uit in continuare acolo.De frig nici nu vorbesc, ca nu simteam nimic, in tricou fiind.Si incepuse sa fie foarte interesant de observat pentru ca, din cate intelegeam, forma lor nu era fizica, adica una foarte clara, pentru ca in timp ce se miscau se intelegea ca masa lor se schimba in timp.Si ma mai gandeam entuziasmata ca trebuie sa inteleg macar o idee din aparitia lor.Si cum eu nu sunt absolut deloc egoista, ma gandesc saar fi bine sa il sun pe Puci ca sa ii spun sa iasa si el sa vada ce si cum.Si il sun.Dar el imi spune..."Ehhh gogoasa, sunt lumini de la discoteca". ... ... ... -_-

NUUUUUUUUUUUUU!

Mda.
Si astfel s-a spulberat noul meu inceput de viata tumultoasa si plina de sens.Acum revin la viata pe care o aveam inainte.Boring.Time to statistica.

Hmm, puci asta, distrugator de vise!

Intrebare: what if acele lumini nu au fost de la discoteca?

2010-11-30T23:05:00.001+02:00

Incep sa observ la mine ca sunt din ce in ce mai pe interes.In sensul ca daca invat ceva de o persoana, raman mai departe alaturi de persoana.Daca nu, plec imediat.Daca nu imi inspira nimic povestile cu colegii din grupa sau altcineva nu mai ascult, nu mai intreb, nu mai sunt atenta.Si am mai observat ca aceasta trasatura mi s-a implementat in liceu, unde am avut reactii clare din partea persoanelor de langa mine.Aici inca nu mi s-a spus nimic si banuiesc ca nici nu o sa mi se spuna ca inca nu am reusit sa construiesc nicio relatie mai apropiata fata de nimeni.Cred ca de la P. am invatat comportamentul asta.Mai stiu ca nu cred ca sunt multe persoane care se comporta asa.NU stiu sigur daca e de bine sau nu dar nu fac nici cel mai mic efort sa ma schimb.

Ma simt bine, chiar am persoane care deocamdata nu ma plictisesc, dupa cum am spus, cine ma plictiseste dau lejer cu next.Probabil pentru unii astea se numesc fite.Nu ma deranjeaza.Insa am o prietena pe care o sa las sa vorbeasca cu mine doar pentru interesul ei.Pentru ca stiu ca doar pentru asta ma cauta.Cu alte cuvinte, in momentul in care ea ma cauta stiu sigur ca are o problema si sunt dispusa sa o ajut.Si apoi stiu ca o sa dispara la fel de repede cum a venit.Nu stiu de ce accept asta.

Urmeaza perioada testelor, apoi sarbatorile petrecute in Madrid, apoi sesiunea.Deocamdata simt ca timpul trece cam repede.Si o sa fac chestii pentru asta.

2010-11-29T15:29:00.000+02:00

Tuna si fulgera ca in luna lui august.Dar este foarte placut.
Stau langa fereastra, cu geamurile deschise, ascult Aerosmith-Crazy si imi place despre starea mea spirituala.Incepe sa ploua.
Adorabil Bucuresti-ul toamna.Sau poate ca toamna asta a fost foarte frumoasa.Imi e cam dor sa scriu si am impresia ca tot uit sa fac ceva.Sau parca uit de niste ganduri care erau destul de neplacute.Ganduri de prin vara sau din liceu.Dar nu vreau sa imi amintesc foarte mult de ele.Chestia placuta e ca ceva s-a schimbat.Eu sigur nu, deci persoanele de langa mine da.Chiar daca unele imi amintesc foarte clar de cei din trecut, descopar si alte personalitati foarte placute, de altfel.Insa inteleg ca avem cam aceleasi probleme.Diferentierea se face doar prin comportament.Cred ca este foarte important acest detaliu.Nu stiu daca e bine dar am ramas de acord cu mine ca unele chestii sa le las in urma...
Azi, cineva mi-a zis o chestie foarte importanta legata de o intrebare pe care mi-o puneam de mult timp.Vreau sa spun ca locul lui P. parca vrea sa fie ocupat.Dar nu prea cred ca se va intampla asta.Si cred ca mereu o sa ii simt lipsa.Uneori mai mult, alteori mai putin.
Week-endul trecut mi s-au intamplat chestii placute, pe care nu reuseam sa le intuiesc.Nu cred ca am precizat ca sunt membru din SISC.In special saptamana trecuta am fost si organizator al ITFest-ului.Am invatat multe acolo.

A incetat ploua.Si gandurile mele s-au indreptat spre algebra si java.So...o sa povestesc si despre profii din Cibe.
Pana atunci ai grija de tine, tastatura nabadaioasa.

kill me!

2010-11-17T18:25:00.000+02:00

De ce lumea a venit in Bucuresti?
Ca sa faca o facultate.
Atat?
DA!

Anul trecut, P. ne tot spunea ca generatia noastra nu mai stie sa se distreze.Si ma simeam foarte intrigata ca nu pricepeam ce e in neregula cu modul in care noi ne distram.Si ma simteam destul de prost pentru ca realizam ca in fericirea mea am sansa sa pierd multe sau mai bine spun...multe lucruri importante sa treaca pe langa mine.Si m-am oprit din ce faceam si am stat sa ma gandesc si am analizat.Acum cativa ani oamenii se simteau bine in cinema-uri, la teatru....azi oamenii se simt bine in cluburi.Stiu ca exista exceptii, dar exceptii in sensul ca cei care merg prin club pot sa mearga si la cinema....sau nu.
Ma rog, ideea e ca observ ca multe persoane de varsta mea nu prea se mai distreaza.Sau se distreaza vag...multi merg la orange film o zi din 7 si...cam atat.Nici vorba de teatru, opera, film in alta parte,rar cei ce citesc carti si mult mai rari cei care ies afara pur si simplu din casa si merg oriunde.Eu sunt din ultima categorie...
zilele astea are loc UNIFEST!Bestiaaaal!Intrare libera la teatru, opera, film si altele.Unii nu merg la asa ceva pe motiv ca se formeaza cozi mult prea mari.
Maine seara merg aici
Habar nu am cine e trupa asta.Ideea e ca nu vreau sa stau in casa.atat.

PS: am facut rost de net si laptop zilele trecute, din cauza asta nu prea am mai facut vizite pe aici.

2010-09-20T21:50:00.000+03:00

Ma simt goala.Sau golita.Vreau sa inceapa minunatia asta de facultate si nu vreau.Ma simt la marginea prapastiei si nu stiu sigur daca o sa reusesc dar sa aman momentul asta sigur nu sunt in stare.Nu as suporta asta.Si nici nu am cum sa nu ma arunc.Oricum,dupa ce ma arunc,ori cad fara nicio sansa, in gol ori de unde reusesc sa ma agat incep sa urc incet si cu greu.

Acum imi doresc sa ma rup cumva de mine, sa ies din viata pe care o am acum, sa o schimb cumva radical, sa traiesc in acelasi loc cu familia mea, sa mai am sentimentul ca toti prietenii mei pleaca din localitate si numai eu raman, sa pot sa ma bucur de toamna din Campulung.Si totusi abia astept sa aiba loc aceasta schimbare, e schimbarea vietii mele, trebuie sa o intampin asa cum se cuvine.
Sper sa nu ma pierd, sper sa imi amintesc de lucruri din trecut, stiu ca pot si ca nu o sa fie usor, dar de dragul vietii pe care am avut-0 pana acum o sa ma straduiesc sa reusesc.Si daca nu o sa reusesc...nu pot sa ma gandesc la asta.

EU POT! MERG MAI DEPARTE!

No title.

2010-09-15T07:44:00.000+03:00

Si din nou simt ca m-am indepartat de ce era important...Dar cum sa mai scriu despre asa ceva cand in casti imi canta asa ceva ?
Nu pot. Asa ca scriu despre ce imi transmite melodia asta.Si anume despre nebuniaaaaa extrem de placuta care ma asteapta in Bucuresti.
Relax, take it eeeeeasy.Tot ce imi doresc e sa nu ma pierd.Sa fie eu in fiecare decizie pe care o iau.Restul....e istorie scrisa.

Imi pare rau ca am trecut asa putin pe aici vara asta.Doar o saptamana sau 2 am simtit ca e vara,dar vara gen "foooarte cald, sa dorm foarte mult, sa imi fie greu sa ma ridic din pat.".In rest totul a fost foarte frumos, nu m-am plictisit chiar deloc.

Acum citesc "Cine suntem", cartea domnului Dan Puric.Ma impresioneaza destul de tare si imi pune destule intrebari.Vorbeste despre crestinismul romanesc, dar intr-un mod diferit fata de ce e la tot pasul si mai ales prin ziare.Si chiar si de ce invatam in biserica.Acest crestinism din nou e prezentat ca o comoara care trebuie descoperita, pentru ca e atat de pretioasa dar si pentru simplu fapt ca e a noastra.Cati stramosi s-au luptat ca noi sa ajungem si sa existam?
In rest, imi e dor de mita....

Good morning!

2010-08-22T10:41:00.000+03:00

Am avut o dimineata superba, alaturi de Cocorici,care apropo,s-a facut ditamai pisoiul,si alaturi de....ghici ce myself,Pispirica2.Tadaaam!Dap.Pispirica2.
Ieri,cand ne-am intors de pe deal,eu ca de obicei,mergand in spatele tuturor,observ o vrabiuta mica mica,cu piciorele in sus si cu ciocul deschis,m-am gandit ca a murit,mititelul, si mi-am amintit instantaneu de Pispirica...si am zabovit pret de cateva secunde si cand sa dau sa imi continui poteca isi misca o aripioara..apoi si-o misca din nou si imi dau seama ca inca mai traieste.Nu pentru mult timp,mai ales daca nu il iau de acolo.Si astfel....dimineata mea s-a facut super frumoasa si plina de animalute dragalase.

Ma simt foarte bine in perioada asta, simt nevoia sa acumulez multe informatii,de aceea am chef sa urmaresc multe documentare.Am terminat de citit cartea "O scrisoare de dragoste" a lui Mihail Drumes.Mi-a placut modul in care a fost prezentata actiunea dar a fost aratata prea putin lupta psihologica si prea multa actiune.Dar in fond,a fost placuta lectura,a meritat efortul.Acum urmeaza sa ascult marturiile unui francmason de gradul 33.Abia astept.
Ai grija de tine,myself.

PS:iata-l si pe Marinimia Lui Cocorici.

NOT!

2010-08-09T22:46:00.000+03:00

Ce am observat cu multa neplacere este ca pe internet in general dau de foarte multa prostie su superficialitate ..pe youtube,trilulilu,etc
Daca stai si iti spui sa cauti ceva interesant pur si simplu..dai numai peste tampenii.Lucrurile extrem de interesante si de "bune de dat peste ele" sunt foarte putine si nu sunt cumva bagate intr-o categorie pentru a fi vizualizate.Spre exemplu,acea "scrisoare care liceeni" pai...trebuie sa stii in mod clar despre ea de la cineva pentru a reusi sa o asculti,sa te impiedici de ea.Nu e in regula...chiar am nevoie de oameni puternici si cu principii in jurul meu...imi e dor de meditatiile de la fizica si mate,m-am saturat de superficialitatea din jur.Oare asa o sa fie mereu? Tot ce incercam acum ceva timp,incep sa inteleg,ca trebuie sa transform in realitate si tot ce credeam ca e corect...acum trebuie ca aceste crezuri sa le transform in scarile pe care incep sa le urc.
O sa reusesc....

2010-08-09T22:21:00.000+03:00

scrisoare catre liceeni

spune atat de bine...incat ma inspaimanta.

MUZICAAAA data taaareeee!

2010-08-07T19:39:00.000+03:00

The Who - Baba O'riley

Jon Cleary -Got to Be More Careful

Happiness ~The Fray

House/Cameron: It's Okay to Think About Ending

The rolling stones-You can't always get what you want

"Teardrop" - Massive Attack

Dave Matthews - Some Devil

Amos Lee - Colors (feat. Norah Jones)

Rostropovich - Bach Cello Suite No.1 - Allemande

Diana Krall: Deed I Do

Ryan Adams - Desire

Ike & Tina Turner - Honky Tonk Woman 1970

Oscar Peterson - Hymn to Freedom

Bird York - In The Deep

Al Green Love and Happiness

Sister Rosetta Tharpe -- my journey to the sky

Pavarotti "nessun dorma"

Solomon Burke - None Of Us Are Free

Marc Cohn - One Safe Place

Orange Sky by Alexi Murdoch

Iron Maiden - Stranger In A Strange Land

Gravity (Live) by John Mayer

Muzica asta este parte din mine...fara ea as fi fost altfel,totul ar fi fost altfel.

Music..iubirea vietii mele.

2010-08-06T20:21:00.000+03:00

Iataaa!!!

Lizz Wright - Hit The Ground

Lizz Wright- I idolize you

Si mai urmeaza...acum sunt putin ocupata.

2010-08-04T22:16:00.001+03:00

Cele mai bune soundtrackuri le-am auzit la House MD! O sa pun in curand cateva..sunt bestiale.

...

2010-07-31T11:58:00.000+03:00

Sunt intr-o perioada in care orice imi apare nou ma infrange fara sa ma lupt cu el si mi se face teama si plec.Abia reusesc sa citesc primele pagini din cartile care mi se par interesante pentru ca nu pot sa accept noutate in viata mea.Si dupa ce cartea mi-a devenit cumva familiara de fiecare data cand ma pun sa citesc parca ceva bun mi se intampla...parca revin acasa.Acelasi lucru l-am observat aseara cand butonam telecomanda si am dat peste House MD si am observat cat de bine imi face...parca imi aminteste ca tot trecutul meu a fost real,nu a fost doar un vis.Parca acum e parte din mine..si cand ma intalnesc cu mine...nimic mai bun nu se poate intampla.Cand ascult muzica din House MD parca totul pare mult mai cald,acest serial imi aminteste atat de clar de P. si de mita si de profii de la scoala...

Acum nici macar nu mai stiu cine sunt...ce ma reprezinta..ce imi place sa fac...nu mai stiu nimic...
Imi amintesc cu cata ardoare imi doream aceasta perioada acum cateva saptamani....atunci as fi facut orice pentru aceasta perioada in care pot sa fac orice,oricand.Acum imi dau seama ca cel mai bun lucru care ti se poate intampla e sa poti sa traiesti momentul,clipa si sa ai incredere in Dumnezeu ca totul o sa fie bine,asa cum o sa fie.Niciodata nu am inteles de ce traiesc eu aceasta viata si de ce trebuie sa duc aceste lupte cu mine insumi.Trebuie sa precizez ca nicio persoana din jurul meu nu e de vina pentru ceea ce mi se intampla.Stiu ca parintii mei ar face orice pentru mine.Revenind,pentru a-mi raspunde la intrebarea ce e cu mine aici,observand ca asa cum ma lupt sa fiu mai buna,la fel de bine as fi putut sta degeaba.Insa myself mi-a spus ca omul trebuie sa parcurga cumva in drum...ca sa ajunga unde ii este locul,la casa lui.Si acest drum daca nu este parcurs in aceasta viata,nu-i nimic,te reincarnezi in altceva,iti pierzi orice constiinta,iti ramane doar inconstientul si subcontientul,acestea 2 trebuind sa evolueze...si tot asa...din aceasta cauza oamenii sunt diferiti,au drumul in viata diferit,uii sunt mai norocosi ca altii...De asemenea cred ca exista o unitate...toti suntem aceeasi persoana....si timpul nu exista.Timpul e doar o minciuna.

ganduri de dupa...prea tarziu...

2010-07-29T21:48:00.000+03:00

iata.... 000OOO000
Minunat!

Cred ca cea mai dureroasa despartire pana la o anumita varsta e cea de parinti...pentru ca stii ca e pentru totdeauna,chiar daca ei vor fi alaturi de tine mereu....stii sigur ca viata nu o sa mai fie la fel...Cele mai grele ganduri sunt acelea in care iti amintesti ca nu le-ai aratat cat de mult ii iubesti,cat de mult apreciezi doar prezenta lor,ba chiar reuseai uneori sa ii ranesti..mai mult sau mai putin.
Lipsa lor te fac sa iti dai seama ca acum esti mult mai singur si viata e mult mai ...goala.Si iti amintesti cate lucruri au facut doar pentru tine...cate sacrificii,de cate ori te-au iertat...si iti vine sa te dai cu capul de pereti facand o comparatie cu tine,tu,care ai fost atat de nesimtit....tu care trebuia sa iti dai seama din timp,care trebuia sa....
Iti dai seama ca acum nu mai poti sa faci nimic...si incepi sa te uiti la tv la ce se uitau ei...si incepi sa faci lucruri de dragul lor si pentru ei,incerci sa te pui in pielea lor,incerci sa nu le mai duci. dorul si incerci sa ii cuprinzi cumva in fiinta ta ca sa nu le mai simti lipsa...si mergi mai departe...

PS: el este Cocorici...a crescuuuuut ...

2010-07-24T10:11:00.000+03:00

Suuuper aseara cu Directia 5 !!!

Am chef sa scriu...o sa imi gasesc si timp.In curand.

2010-07-21T23:46:00.000+03:00

AM REUSIT!

hehe...da,am reusit.Am intrat la ASE,Cibernetica...Bucuresti,daca mai e nevoie de lamuriri.Duc o viata linistita...imi e bine...multumesc....ca esti cu mine!

2010-07-17T09:48:00.000+03:00

La naiba!
Ma tot gandeam ce si cand si pe cine sa ma ascult despre Madalina Manole ...dar am concluzionat ca cea mai mangaietoare solutie e sa ii ascult muzica...

2010-07-16T10:04:00.000+03:00

Sper ca fata cu 9.15 la mate sa fie bine,sa se simta bine.Scriu aici si nu o caut in mod direct pentru ca nu sunt sigura daca ... ma rog.
Rog sa nu fie anuntata persoana respectiva...cred ca faptul ca inca imi viziteaza blogul inseamna ceva.

Ideea e ca nu vreau sa rezolv nimic din trecut,vreau doar sa stiu daca e bine si daca nu e bine si in plus are nevoie de mine,sa ma caute.Daca ii e bine,si eu sunt bine.